Cindy ar fi putut să-și scoată ochii cu cuțitul ei de friptură, să-și taie piciorul cu fierăstrăul circular al tatălui său sau să își amputeze mâna cu cuțitul de tocat al mamei ei. Ea nu a făcut-o. Ea a făcut ceva mai devastator: s-a îndrăgostit și s-a căsătorit. Aceasta este povestea ei:
„Încă de când eram adolescentă, ascultând misionarii povestind în biserică; mi-am dorit să fiu ca tine. Știi tu, o misionară lucrând în câteva țări străine,” i-a spus Cindy, o mamă de vârstă mijlocie, soției mele. „Dar eu m-am îndrăgostit de Rob. Ne-am căsătorit și ne-am așezat cu familia și prietenii. Chiar și acum vreau să merg, dar Rob nu și-ar părăsi prietenii și afacerea pe care au început-o cu niciun chip. El chiar iubește ceea ce face.”
Auzim asemenea povestiri atât de des, unele de la bărbați, altele de la femei, fiecare exprimând o dorință îndelungată, dată de Dumnezeu – una la care ar fi trebuit să gândească și să acționeze, dar nu au făcut-o. Teologul și povestitorul C. S. Lewis descrie dorința inimii care duce la acțiune și la rezultate, scriind: „O astfel de dorință este în sine chiar reversul unei gândiri dornice: seamănă mai mult cu o dorință bine gândită”.*
Când le vorbesc oamenilor tineri, îi sfătuiesc să-I ceară lui Dumnezeu să le dea un vis al vieții, poate chiar un vis de a face misiuni și apoi să se gândească la modalități pentru a-l împlini.
În trista poveste a lui Cindy și Rob, factorul determinant este: „Dar m-am îndrăgostit de Rob.” Exact! Aceasta a fost problema ei. Cindy a avut un vis al vieții, o dorință după care tânjea, dar nu s-a gândit până la sfârșit. Ea trebuia sa gândească planul cam așa:
a) Vreau cu adevărat să fiu misionară peste hotare.
b) Dar dacă mă căsătoresc cu cineva care nu are acest vis, nu voi fi niciodată.
c) Așadar, mai bine m-aș căsători cu cineva care vrea să fie misionar ca și mine.
d) Acest lucru înseamnă că mai bine nu petrec timp cu niciun băiat care nu este interesat să devină misionar,
e) deoarece este posibil să mă îndrăgostesc și să mă căsătoresc cu el.
f) Prin urmare, voi împărtăși visul meu de a deveni misionară cu fiecare băiat cu care vorbesc,
g) și voi refuza să dau inima mea vreunuia care nu este interesat de visul meu.
Este un simplu șir de gânduri – nu e știința rachetelor – dar e uluitor cât de mulți oameni nu gândesc în acest mod și ca rezultat, se încurcă emoțional cu cineva care va ucide visul vieții lor.
Cei mai mulți oameni aud avertismente cu privire la abuzul de alcool, dependența de droguri, datorii, adulter și activități criminale. A te implica în aceste activități care distrug viața este ca și cum te-ai arunca de pe o clădire cu trei etaje. Da, au un moment de euforie dar sfârșești în viață ca un om paralizat. Avertismentele puternice rămân în picioare.
Cultura de vest a zilelor noastre este obsedată de iubirea romantică. Problema este că noi auzim puține avertismente asupra faptului de a te căsători cu persoana nepotrivită.
Cel mai mare Dătător de vise dă vise mari de viață oamenilor Lui, conducând la realizări ce adesea continuă să existe mai mult decât cel care visează. El vrea ca fiecare să trăiască și să lucreze la a vedea visul devenind realitate.
Nicio femeie nu plănuiește să se căsătorească cu un bărbat care o va ucide. Niciun bărbat nu dorește o soție care îl va ucide.
Să te căsătorești cu cineva care nu îți împărtășește visul vieții tale înseamnă să te căsătorești cu un ucigător de vise. Cel pe care îl iubești va ucide marele vis al vieții tale.
Dătătorul de vise va fi profund dezamăgit. La fel și tu.
*Lewis, C. S. ”Preface to ”Dymer.” Narrative Poems. Orlando, FL: Harcourt, Inc. 1950, 4.
Sursa: A Kick in the Pants, de Jack Popjes
