„Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.” Geneza 19:22
Pasajul acesta m-a marcat în ultima vreme, pentru că mi-a arătat o altfel de fațetă a dragostei lui Dumnezeu. Cu toate că nimic nu e imposibil pentru El, în dragostea Lui, Și-a limitat acțiunile și a așteptat ca Lot să fie în siguranță în Țoar înainte să nimicească Sodoma și Gomora. Ce paradox: un Dumnezeu nelimitat și totuși limitat de propria-I dragoste și grijă pentru noi!
Ce dragoste: dragostea unui Dumnezeu care ar putea face absolut orice, dar care ia hotărâri în funcție de propriile-I promisiuni!
Și ce har avem să trăim în fiecare zi într-o asemenea relație cu El!
Prima mea lună în Columbia a fost un amestec de experiențe, emoții și oameni noi. Am experimentat pentru prima dată ce înseamnă stresul cultural. Îi înțeleg acum mult mai bine pe misionarii străini care vin în România. E foarte interesant să-ți dai seama că motivul pentru care ai fost stresată și agitată toată ziua e legat de o convorbire de două minute cu un curier sau de o ieșire la magazin. Fiecare interacțiune aduce cu sine o frustrare aparte izvorâtă din dorința de a spune ceva și realizarea că nu știi cum s-o faci. Cu toate că stresul legat de limbă și cultură nouă e o experiență reală și deloc plăcută, am avut parte de o primire călduroasă din partea echipei și o colegă de apartament înțelegătoare și de mare ajutor. Următoarea perioadă va fi destul de aglomerată: adun acum toate documentele pentru a aplica pentru viza religioasă, pregătim ultimele detalii pentru întâlnirea cu întreaga echipă în octombrie și voi începe în curând orele propriu-zise de învățare a limbii spaniole. Rugăciunile voastre sunt binevenite și foarte apreciate!
Crâmpeie dintr-o lume nouă
Mutarea într-o altă țară e o experiență de neimaginat. Aproapte tot ce știi despre lume și viață s-a dus. Te regăsești, însă, într-o realitate nouă, în care câteodată cel mai greu lucru e să descoperi cine ești. Nu mai ești turist, dar nici nu ești de-al țării. Nu mai poți numi țara de unde provii ‘casa ta‘, dar nici țara nouă nu-ți oferă sentimentul de apartenență după care tânjești. Nu știi cine ești în ochii localnicilor sau ce gândesc ei despre tine. Și în această confuzie copleșitoare, te regăsești deseori paralizat. Ce-i și mai interesant e că lucrurile de care ți-e teamă sunt tocmai cele mai mici și uzuale activități de fiecare zi: o simplă conversație în taxi, o livrare la domiciliu, o casieriță punându-ți întrebări pe care nu le înțelegi, portarul urându-ți noapte bună, pașii cuiva mergând în spatele tău, ochii unui localnic care te privesc cam lung, strigătele vânzătorilor ambulanți la șapte dimineața în weekend-uri, și, în final, singurătatea. Și nu contează cât de faină e echipa în care ești în noua țară, sau cât de primitori sunt localnicii; la sfârșitul zilei ești tu cu Dumnezeu și atât. Atât. Ce rază de speranță e să știi că Dumnezeul tău nu se schimbă, nici nu pleacă nicăieri. Și, cel mai important, că El înțelege oricare limbă în care I te adresezi!
Motive de rugăciune
- Rugați-vă pentru primirea vizei: să fie totul în regulă cu documentele, să fie aprobată rapid și fără probleme, să fie pe o perioadă cât mai lungă.
- Rugați-vă pentru ultimele pregătiri pentru întâlnirea cu toată echipa din 23-27 octombrie.
- Rugați-vă să găsesc persoana potrivită care să mă învețe limba spaniolă.
- Rugați-vă să găsim apartamentul potrivit, fiindcă eu și colega mea de apartament va trebui să ne mutăm în decembrie sau ianuarie.
Fiți binecuvântați!
Cu oameni ca voi înaintează Împărăția lui Dumnezeu!
Damaris
