Rugăciuni ascultate – familia Taciuc

Domnul Isus Hristos ne-a ascultat rugăciunile. Glorificat să fie Numele Lui.

Înţelegem că nu avem nici un merit şi vedem că El s-a îndurat. Iustin trăieşte astăzi nu din cauza că noi suntem sfinţi, ci din cauza că Domnul este bun. Doar faptul că El pleacă urechea la rugăciunile copiilor Săi atunci când aceştia strigă, este o dovadă a bunătăţii şi milei Sale. Mulţumim tuturor celor care s-au rugat pentru noi. Mulţumiţi acum împreună cu noi Domnului pentru minunea pe care a făcut-o în vieţile noastre.

Băiatul nostru a fost externat pe 4 martie. Toate afecţiunile cu care a fost diagnosticat în spital sunt vindecate acum. A redevenit un copil normal. A rămas cu ceva amintiri neplăcute din spital şi uneori e foarte tulburat în somnul lui de noapte. Avem în continuare de lucru în ceea ce priveşte regimul alimentar şi restricţiile pe care ni le-au prescris doctorii, însă per ansamblu suntem fericiţi că Domnul ne-a scos biruitori din aceste încercări. Ştiam că rata de mortalitate la meningită, chiar în Europa, este mai mare de 50%, iar cei care supravieţuiesc, în majoritate, rămân cu probleme toată viaţa. Dacă Iustin este acum sănătos fizic şi mental, este doar har. Cu câteva săptămâni înainte de episodul acesta de boală, îl învăţasem Psalmul 23. Îl recitase frumos de mai multe ori, iar când a fost internat pe acel pat în spital, ne aduceam aminte de cuvintele pe care le spusese cu însuşi gura lui: „chiar dacă-ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine.”

Ni se rupea inima când îl vedeam în acea stare inconştientă. Am înţeles experimentând practic că toate lucrurile care ni se dau nouă oamenilor în viaţa aceasta de pe pământ, nu sunt ale noastre. Nici măcar copiii. Copiii sunt oameni de sine stătători, suflete care vin de la Dumnezeu şi care ne-au fost încredinţate doar pentru o vreme în grijă pentru formare şi îngrijire. Am înţeles că Domnul poate să îşi ia înapoi oricând ceea ce este al Lui şi nimeni nu poate să Îi ceară socoteală. Tot El ne-a binecuvântat cu credinţa şi nu ne-am pierdut răbdarea în aceste încercări.

Ne rugăm în continuare ca Domnul să ne ajute în cadrul acestui proces de pregătire pentru plecarea în PNG. Foarte mulţi fraţi ne întreabă când plecăm efectiv sau pe ce dată este planificată plecarea noastră. Pe măsură ce ne pregătim pentru această lucrare, termenele se modifică în funcţie de datele anumitor evenimente la care trebuie să luăm parte. Cei din SIL cer ca şi condiţie obligatorie pentru toţi misionarii, participarea la un curs de integrare transculturală care se organizează periodic acolo în PNG. Acest curs de aproximativ 3 luni este de fapt un stagiu de pregătire într-o localitate din junglă, care are ca scop şcolirea misionarilor şi familiarizarea lor cu obiceiurile şi cultura băştinaşilor, învăţarea unor noţiuni de bază, precum şi câteva cuvinte în limba comercială de acolo. Plecarea noastră este în mare parte condiţionată şi de data la care se ţine acest curs. Înainte de plecare, trebuie să facem nişte vaccinuri obligatorii care fac parte din grila de vaccinare indicată de cei din PNG. Sunt aproximativ câte opt vaccinuri pentru fiecare membru al familiei şi cel mai delicat este cel pentru hepatita A+B, care trebuie repetat de trei ori la interval de două luni, iar ultimă doză trebuie luată înaintea plecării. Deci, plecarea noastră este condiţionată şi de aceste vaccinuri, pentru că nu putem pleca în termen de mai puţin de 4-5 luni de la începerea vaccinării.

Boala lui Iustin a amânat posibilitatea de începere a vaccinării şi trebuie să ne consultăm acum exact cu medicul pediatru înainte de a începe. Mizăm totuşi pe faptul că ambii copii au făcut deja vaccinurile standard care sunt cuprinse în grila naţională de vaccinare şi aceste vaccinuri includ şi doza repetitivă pentru hepatita B care se face la două, la patru şi la şase luni. Un alt lucru care condiţionează plecarea noastră efectivă îl constituie finanţele. SIL, a stabilit la nivel internaţional o listă cu bugetele necesare misionarilor pentru ca aceştia să se poată descurca în anumite zone ale lumii. Bugetul de care avem nevoie este stabilit după această listă şi dacă nu avem suma necesară, cei din PNG, nu ne lasă efectiv să venim acolo, pentru a nu crea probleme altor misionari şi pentru a nu pune în pericol rezultatul lucrării de misiune efectiv. Momentan, conform site-ului Wycliffe, ne aflăm la aproape 14% din bugetul necesar (http://wycliffe.ro/nevoi/), iar aceasta ar putea amâna o plecare efectivă la termenul stabilit. Iniţial am stabilit ca data aproximativă a plecării noastre, sfârşitul lunii iulie, însă acum, în funcţie de cum evoluează aceste lucruri, am putea fi nevoiţi să optăm pentru prelungirea pregătirii noastre în timp ce lucrăm în continuare în vederea plecării efective.

Noi ne rugăm în continuare ca Domnul să deschidă uşi şi oportunităţi în vederea acestei slujiri. Ştim că toate resursele sunt ale Lui pentru că El este deasupra tuturor lucrurilor. Din punct de vedere uman, noi facem lucrurile pe care putem să le facem, însă înţelegem în permanenţă că El are soluţii nebănuite la probleme noastre. Tocmai de aceea, cea mai bună soluţie este să venim cu rugăciune înaintea Lui pentru toate acestea.

Fie ca Domnul Isus Hristos, Păstorul cel bun, care a venit cu dragoste printre noi, să vă mângâie inimile în fiecare zi.

Marius şi Mihaela Taciuc