Până când nu mai avem nevoie de ea

E o zi caldă și liniștită în orașul Gawwada, în sudul Etiopiei. Văzând munții din jur și verdeața și animalele de pe lângă colibele rotunde tradiționale, n-ai zice că te afli într-un oraș, dar pentru că aici este politie, punct sanitar si liceu atunci este corect sa îl numești oraș. Nu există curent electric în întreaga localitate și singura sursă de electricitate sunt cei câțiva care dispun de un generator pe benzină. În acest orășel va avea loc astăzi o întâlnire istorică, pentru că azi e ziua în care se va da startul oficial al proiectului de traducere a Bibliei în limba Ale.

(în poză: o femeie care face injera – un fel de plăcintă din făina de tef, mâncarea națională în Etiopia)

Poporul Ale trăiește în mai multe localități destul de îndepărtate una de cealaltă. În total ei alcătuiesc un popor de aproximativ 73.000 de oameni. Istoria lor recentă este destul de tulburătoare și chiar violentă. Sunt un popor mai slab decât popoarele vecine și ca urmare principalele orașe Ale au fost întotdeauna guvernate de alte popoare mai puternice. Orașul Gawwada era sub conducerea unui popor vecin, iar regiunea Gobeze făcea parte din altă regiune și era stăpânită de un alt popor. În felul acesta, poporul Ale nu a fost niciodată unit și mai mult decât atât, ei erau de cele mai multe ori exploatați și marginalizați. Celor din Gobeze li s-au  tăiat toată pădurea dar nu au văzut niciodată un ban pentru asta. Toți banii pentru dezvoltare din partea guvernului s-au oprit la cei în putere și nu ajungeau niciodata în orașele poporului Ale. La un moment dat, unii dintre ei s-au supărat așa de tare încât au luat armele în mâini și au început să se revolte. Până în ziua de astăzi mai sunt încă în închisoare oameni care au luptat pentru drepturile lor în acea perioadă.

Acum 20 ani lucrurile au început să se schimbe. În mijlocul acestui popor s-a născut o viziune de unire, o viziune de dezvoltare a comunității Ale și de autoguvernare. S-au început demersurile pentru a se dezlipi de centrele administrative mai mari de care fiecare în parte aparținea. In luna ianuarie 2011 comunitatea Ale a primit autorizația pentru înființarea propriului centru de administratie. In felul acesta diferitele localități Ale au devenit unite. Acum au posibilitatea de a decide singuri cum vor să-și guverneze și să-și dezvolte regiunea. Guvernul le-a dat această posibilitate și ei sunt în plin proces de a se organiza și de a se dezvolta în multe domenii cum sunt de exemplu agricultura, educația, ordinea publică și multe altele. Orașul Gwada este acum plin de birouri mici unde staff-ul administrativ își desfășoară activitatea. Au planuri mărețe pentru că vor chiar să construiască un oraș nou-nouț în zona centrală dintre localitățile existente.

 

Dar mai există și un alt lucru pe care cei din poporul Ale îl doresc foarte mult: își doresc Cuvântul lui Dumnezeu în propria lor limbă. Doresc să audă în bisericile lor Biblia citită nu în amharică (limba națională) ci în limba inimii lor, limba pe care ei o înțeleg cel mai bine.

Un lucru foarte bun este că cei mai mulți care sunt în poziții de conducere guvernamentale sunt creștini și s-au arătat a fi foarte interesați de a colabora în vederea dezvoltării limbii și chiar a traducerii Scripturii.

Această dorință îi unește astăzi pe credincioși din diferite denominațiuni să pornească împreună proiectul de traducere a Bibliei. Ca în alte țări, și aici au existat și există multe neînțelegeri și prejudecăți între diferite biserici sau denominațiuni. Dar astăzi se vorbește despre ceva mai important, și acest lucru îi face să nu se gândească la diferențele între ei.  Sunt prezente 3 denominațiuni și 3 organizații neguvernamentale dintre care una este SIL (organizația parteneră cu Wycliffe).

Chiar biserica ortodoxă, care a fost invitată să participe, a trimis o delegație destul de mare. Preotul cel mai important din orașul cel mai mare din zonă nu știa nimic de acest proiect dar a fost trimis de șefii lui mai mari din capitală. După ce ascultă ce au ceilalți de spus se entuziasmează, este foarte încântat de proiect și vrea să participe. Se alege un comitet de traducere cu câte doi reprezentanți din fiecare denominațiune, și apoi fratele ortodox este ales ca președinte al comitetului.

  Azi suntem una și toți trebuie să citim Biblia.   spune unul dintre lideri.

Un frate de la biserica Mekane Yesus (o denominație protestantă importantă) spune Nici o biserică nu poate spune: e proiectul bisericii altora, eu nu mă bag. E proiector tuturor!  

Altul zice în felul următor: Înainte eram ca niște copii și gândeam ca niște copii. Acum că nu mai suntem copii, trebuie să lucrăm împreună. Am primit așa de mult, trebuie să dăm și noi ceva înapoi. Trebuie să ne apucăm de traducere, Domnul ne va judeca.  

Luminița Prisecaru reprezintă contribuția SIL* la proiectul de traducere. Este interesant că exact în perioada în care au început să se schimbe lucrurile în acest popor și au început să aibă succes în pașii spre autoguvernare, Luminița a început să se roage pentru poporul unde ar putea să ajungă misionară. Pe atunci nu știa nici de Wycliffe, nici de acest popor, dar Dumnezeu știa și se pare că a pregătit calea chiar prin rugăciunile ei de atunci. Acum ei sunt fericiți că primesc ajutorul lingvistic de care au nevoie în proiectul de traducere, și unul dintre liderii locali salutând contribuția ei dar în același timp precizând nevoia învățării și dezvoltării lor, spune că “ne vom bucura de Lumi până când nu o să mai avem nevoie de ea”. Poate sună nemulțumitor la prima vedere, dar această atitudine dovedește faptul că este într-adevăr proiectul lor și nu al străinilor, și că continuarea și succesul proiectului nu depinde de un impuls străin, ci din contră, ei își vor conduce, planifica și continua proiectul. E drept că au nevoie și de expertiza celor din exteriorul grupului lor lingvistic, dar au motivația să învețe și să preia acest rol cât mai repede.

Luminița a petrecut o perioadă în capitala (Addis Ababa) să învețe limba națională după care s-a mutat în sudul țării, aproape de poporul Ale. Aici a început să învețe limba Ale, și să zidească relații cu comunitatea și biserica și să lucreze la analizarea limbii prin descrierea fonologiei și colectarea cuvintelor pentru vocabular. Cu ajutorul Domnului speram că în această toamnă (2012) să aibă loc primele încercări de traducere.

Cu toate că începutul proiectului este frumos și încurajator, îi așteaptă și multe provocări și multă muncă. Prima provocare va fi alegerea dialectului cel mai potrivit pentru traducere. Sunt mai multe dialecte, iar primele cercetări ale Luminiței indică că dialectul cel mai influent (care este dialectul orașului cel mai mare) ar putea să nu fie cel mai curat și ca urmare cel mai potrivit dialect pentru traducere. Această decizie evident va necesita multă răbdare și înțelepciune. Trebuie formată și echipa de traducători din rândul localnicilor, care vor primi și o pregătire în traducerea Bibliei.

Viziunea poporului Ale în nici un caz nu se oprește la traducerea Bibliei. Deja astăzi cei prezenți încep să vorbească și despre alfabetizare și școlarizare pentru că viziunea nu este să vedem doar încă o Biblie tradusă. Viziunea și scopul nostru este ca oamenii din comunitate să poată citi și înțelege Cuvântul lui Dumnezeu și ca urmare, viețile lor să fie schimbate.

*SIL este cea mai importantă organizație parteneră a lui Wycliffe.