Până la urmă ce mare scofală este faptul că vreo două milioane de oameni din Vancouver și împrejurimi trebuie să-și fiarbă apa de băut timp de câteva săptămâni?*
Ploile de toamnă, mai puternice decât de obicei, au adus pământ și nămol în rezervoarele de apă, tulburând astfel apa peste nivelele acceptabile. Și ce dacă?
În comparație cu cei peste un miliard de oameni din Africa și Asia care nu au avut niciodată apă curată de băut, problema apei temporar noroioasă din Vancouver este un strop canadian foarte mic în imensa găleată mondială a problemelor legate de apă.
Bine, fie, accept. Pentru noi canadienii, care am crescut cu apă curată cristalină la robinet în fiecare zi a vieții noastre, este mare scofală faptul că acum trebuie să o fierbem. Considerăm că apa curată este ceva normal și nici nu-i ducem lipsa „până nu seacă fântâna” după cum spune zicala. Dar să punem lucrurile în perspectivă. Apa de la robinet în unele părți ale Vancouverului arată puțin cenușie, însă se poate bea. S-au făcut o mie de teste pentru bacteriile din apă și toate au fost negative. Imaginați-vă că s-ar testa apa nefiartă și nefiltrată din cănile a mii de milioane de oameni care trăiesc pe malul râurilor Gange, Amazon, Niger, Nil și Yangtze.
Soția mea și cu mine știm ce înseamnă să fierbem apa de băut. Ne-am petrecut majoritatea anilor în care ne-am crescut copiii într-un sat băștinaș din pădurile braziliene. Am fiert apa în fiecare zi, într-un vas de 12 litri din aluminiu, pe o sobă făcută din lut, cu ardere pe lemne. Și am fost norocoși. A fost o problemă care a avut rezolvare. Pârâul avea apă din belșug, iar tufișurile aveau lemne de foc, iar după ce ne-am stabilit o rutină, am avut timp suficient. Fierbeam apa, o turnam într-o oală mare de lut să se răcească și apoi într-un dozator de lut cu un robinet mic de plastic la bază. Nu era mare scofală, atâta vreme cât nu-ți displăcea să bei apă căldicică, cu gust de fum. Nouă nu ne-a displăcut. A fost un preț mic pe care l-am plătit pentru o sănătate mai bună. Și am făcut asta timp de zeci de ani.
Ne-am procurat cu ușurință apă curată pentru familia noastră și în curând situația din Vancouver va fi doar o amintire. În jurul lumii însă apa nepotabilă este încă o problemă majoră care așteaptă o rezolvare.
Dr. Lee Jong-wook, fost director general al World Health Organization, s-a pronunțat cu claritate: „Odată ce putem asigura acces la apă curată și facilități sanitare adecvate tuturor oamenilor, indiferent de diferențele ce privesc condițiile de trai, uriașa bătălie împotriva a tot felul de boli va fi câștigată.”**
Consumul de apă murdară cauzează tot felul de boli. Aproape 90% din bolile diareice sunt cauzate de surse nesigure de apă, care conduc la salubritate și igienă inadecvată. Ca rezultat, 1.6 milioane de copii sub 5 ani mor în fiecare an din pricina colerei și a altor boli diareice.** Din momentul în care ați început să citiți acest articol, trei copilași au murit din aceste cauze.
Așadar, când apa curată va reîncepe să curgă la robinetele din Vancouver, vor spune oamenii: „Pfui, mă bucur că s-a terminat“ și își vor vedea de viață ca de obicei? Sau vor căuta vreo modalitate să ajute restul lumii să aibă apă curată?
Nu este dificil să te implici. Rețeaua mondială de internet listează zeci de organizații non-profit care se concentrează pe forare de fântâni sau plantarea de plante purificatoare de apă în zone nevoiașe ale lumii. Aproape toate agențiile de misiune creștină care lucrează în țări năpăstuite de rezerve sărăcăcioase de apă au departamente care ajută la aprovizionarea oamenilor nevoiași cu apă curată. Ei dețin deja infrastructura și cunosc modalitățile de a face asta. Nu dețin însă bani.
Din pricina crizei din Vancouver, oamenii de pe cuprinsul Canadei sunt mult mai conștienți de importanța apei curate. Acum ei speră ca să furnizeze fonduri pentru organizațiile care satisfac nevoile unei lumi însetate.
Isus a spus povestirea judecății viitoare în care Regele Își va exprima prețuirea față de poporul Lui și le va spune „… Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut;” Iar ei vor întreba „Doamne, când Te-am văzut noi fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?” Regele le va răspunde, „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie mi le-aţi făcut.” Matei 25:37,38,40
Bătrânul profet Amos, de asemenea, prezintă o imagine plastică a setei lumii întregi, dar nu o sete după apă curată de băut, ci după cuvintele lui Dumnezeu. (Amos 8:11). Unul din cinci oameni din lume nu are acces la apă curată de băut. Aceasta este o chestiune serioasă.
Ceea ce este de asemenea o chestiune serioasă este faptul că vorbitorii a două din cinci limbi nu au acces la Cuvântul lui Dumnezeu în limba lor maternă. Multe din aceste grupuri minoritare suferă de sete atât fizic cât și spiritual.
Iar aceasta este o chestiune serioasă! Nu apare la știrile de televiziune, însă este o preocupare de mare importanță pentru Dumnezeu.
Ar trebui să fie o preocupare majoră pentru poporul Lui.
*Greater Vancouver boil-water advisory lifted. CBC News OnLine. 27 November, 2006.
**Water, Sanitation and Health Links to Health. World Health Organisation.
Sursa: A Kick in the Pants, de Jack Popjes
