„El nu necăjește cu plăcere” (Plângeri 3:33)
Și se încheie și 2020. Și se încheie cu un mai mare semn de întrebare decât a început. Am sperat ca până acum valurile de îmbolnăvire să se dizolve cu trecerea timpului și scrisoarea aceasta să vă găsească pe toți bine, sănătoși; or Dumnezeu a avut alt plan. În anul acesta am înțeles mai mult diferența dintre speranță și credință: speranța are de-a face cu voia noastră, pe când credința este strict legată de voia lui Dumnezeu. Poate că anul acesta am sperat la confort, or voia lui Dumnezeu a fost să ne scoată din zona de confort. Poate am dorit să putem programa anumite lucruri în detaliu, or Domnul a voit să avem siguranță doar pentru câte un pas pe rând și astfel să învățăm să depindem mai mult de El. De ce? Pentru că Domnul Dumnezeu are un plan general care nu suferă modificări și care se va îndeplini la micrometru și planul include aceste schimbări. Vă mărturisesc că nu mi-a convenit starea generală din acest an pentru că, până la un punct, m-am identificat cu ea.
De pe la jumătatea lui septembrie, abia ieșită din carantină, am avut aproape o lună de ore în sala de clasă și comunicarea era posibilă, de la distanță, dar măcar era față în față. Apoi, inevitabil, am intrat în lockdown o lună. Mulțumesc lui Dumnezeu că orele au continuat fizic, însă mai restricționat. Cât despre comunicare, aproape că a dispărut. Și tocmai în acest context al solitudinii, Domnul m-a apropiat mai mult de El mi-a arătat anumite lucruri cu privire la viața mea și la planul Său. Știu că nu la întâmplare a îngăduit ca pregătirea pentru misiune să aibă loc în contextul nesiguranței și al izolării. Cu ajutorul Lui, acum sunt la rude și sper că voi reîncepe cursurile în prima săptămână din ianuarie. Din nou, eu așa sper; cred și știu că voia Domnului este să continui pregătirea dar în ce condiții, doar El știe. Rugăciunea mea este acum ca a lui Moise: „dacă nu mergi Tu Însuți cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici”. Știu că Domnul m-a chemat, știu că El m-a trimis și știu că El ce începe și isprăvește, așadar voi încheia programul.
Din tot acest program pe care l-am început la final de august, am învățat cât de important este să lucrezi alături de cei cărora le slujești. De fapt, este o slujire reciprocă între comunitate și misionar. Simplul fapt că un om știe să își vorbească bine limba maternă este un mare ajutor, el ajungând profesorul misionarului. Am învățat metode variate pentru învățarea unei limbi în cel mai scurt timp și, deși unele păreau copilărești sau ieșite din tipare, totuși s-au dovedit eficiente și în acord cu Scriptura. Dacă este ceva ce merită subliniat în tot acest program de studii, este faptul că fiecare curs e trecut prin prisma Bibliei și a utilității lui în evanghelizare. Cu alte cuvinte, întrebările de bază sunt:
- Este ceea ce ni se predă în acord cu Biblia? Răspunsul se află cel mai ușor în Evanghelii, dar se regăsește în mai multe locuri din Cuvânt.
- Este folositor în transmiterea mesajului Evangheliei? Din nou, argumentele sunt pasajele biblice.
Așadar, dacă vă întrebați ce învățăm în lunile acestea, răspunsul este cum să trăim Evanghelia într-un context lingvistic și cultural diferit de al nostru.
În 2020 Dumnezeu mi-a arătat mult mai mult cine sunt eu și Cine este El dar în modul Său deosebit și unic. Și da, mi-a arătat că „El nu necăjește cu plăcere, nici nu mâhnește bucuros pe copiii oamenilor.” Al treilea capitol al cărții Plângerile lui Ieremia, este ca un balsam pentru rănile deschise din restul scrierii. Ce-i drept, de-a lungul lamentării, mai sunt crâmpeie din perspectiva prezentată aici, iar acest lucru arată echilibrul pe care autorul l-a păstrat cu privire la dreptatea lui Dumnezeu, el fiind unul care trecuse prin multe experiențe cu Dumnezeu. Pot să vă dau detalii, dar vă încurajez mai bine să citiți personal întreaga carte și să vedeți ce frumos pătrunde lumina în tot acel haos de sentimente negative. Dar mai mult, vă încurajez să vedeți inima lui Dumnezeu care iese la iveală în fiecare capitol.
Asemeni autorului cărții am și eu rugăminți către Domnul și vă indemn să vă rugați împreună cu mine pentru:
- Sănătate: pentru toți, de la Biserica de pe întreg pământul la prieteni ai Bisericii.
- Înțelepciune și putere de muncă: din ianuarie ar trebui să începem partea practică în care punem la un loc tot ce am învățat.
- Lecții față în față: aceste lecții finale sunt foarte dificil de aplicat virtual deoarece avem nevoie să vedem, să auzim și să analizăm ca o simulare pentru misiunea peste hotare.
- Până la următoarea scrisoare, ar trebui deja să fiu în România: rugați-vă să ne aducă Domnul pe fiecare cu bine în țările noastre.
Ca încheiere, aș dori să vă mulțumesc pentru rugăciunile dumneavoastră înălțate și pentru mine: sunt bine, sănătoasă, deși în jurul meu sunt mulți bolnavi. Numai prin harul lui Dumnezeu, atât colegii cât și profesorii am fost și suntem toți sănătoși și putem continua studiile fără probleme medicale. Deși doar eu vă scriu, știu că toți suntem recunoscători Domnului și sperăm ca roadele acestui curs să fie vizibile cât de curând.
Domnul să vă binecuvânteze și să vă păzească; să vă țină tari în credință până la capăt și să vă aducă mereu aminte că Dumnezeu nu necăjește cu plăcere.
Cu dragoste frățească în Domnul,
Tamara
