Scrisoare trimestrială de rugăciune nr.2/iunie 2020 – Tamara B

„Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27)

Acest verset m-a însoțit anul precedent și l-am citat în ultima zi din an. Dar deși aceste cuvinte dau speranță, contextul istoric în care ele au fost rostite de Însuși Dumnezeu, era tragic…evreii Îl mâniaseră și urma pedeapsa. Cuvintele sunt adresate unui popor care se încredea în idolii lui. Vă sfătuiesc să citiți contextul versetului și să observați că vremea de atunci se potrivește contextului actual: oameni care cred că pot explica tot, pot combate tot; popoare care, în marea majoritate, nu se mai închină la idoli fizici și nu își mai pun încrederea în ei, dar se încred în propriile lor puteri și idei. Și în mijlocul acestei vieți trăite după placul firii, Același Dumnezeu, ne arată că este Suveran, că „face tot ce vrea”.

Peste evrei au venit babilonienii. Și peste noi, a venit ceva ‚de mirat’: un virus care a cuprins pământul cu o viteză surprinzătoare și care a determinat oamenii să se mai uite și în sus și să se aștepte, cu emoție mai mare sau mai mică, la sfârșitul lumii. Dar noi am fost avertizați de Fiul lui Dumnezeu, să nu ne îngrozim și să nu tragem noi concluzia. Nu războaiele sau veștile de războaie, nici bolile nu sunt ultimatumul, ci „mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie propovăduită tuturor neamurilor” (Marcu 13:10). Aceasta este misiunea lăsată de Dumnezeu și totodată este semnul sfârșitului.

Și la această misiune este chemată întreaga Biserică: unii în patria lor, alții, printre care și eu,  peste hotare, până la capătul pământului. Dumnezeu m-a chemat să contribui la traducerea Cuvântului în limba inimii fiecărui popor, sau neam, dar cu precădere în Africa. Acest lucru ar trebui să înceapă aproximativ peste un an. Chiar dacă sunt vremuri de nesiguranță și confuzie, totuși, dincolo de toate, am credință că Dumnezeu m-a chemat și, indiferent de circumstanțe, El mă va duce în Africa, pentru a ajuta la grăbirea revenirii Lui.

Având în vedere situația actuală, aș dori să vă rugați:

  1. Ca Dumnezeu să păzească misionarii în aceste vremuri tulburi și să Îi ajute să fie lumini printre popoarele unde sunt așezați, iar Evanghelia să ajungă la cât mai multe popoare, chiar și în aceste circumstanțe.
  2. Împărtășesc aceeași vie dorință pe care o are Biserica Domnului: să se redeschidă adunările. În toată istoria creștinismului, nu s-a mai înregistrat un asemenea număr de locașuri de cult închise. Dumnezeu să grăbească sărbătoarea redeschiderii lor.
  3. Spre sfârșitul verii, ar trebui să plec în Anglia pentru câteva luni de pregătire postuniversitară pentru misiune. Având în vedere dificultățile financiare, provocate de mărirea prețurilor și scăderea veniturilor, rugați-vă ca suma de bani necesară pentru perioada studiilor să fie acoperita în întregime. Domnul să Își facă voia, iar dacă dorește să pot ajunge acolo, să îmi croiască drum și să mă păzească și la plecare, și la venire și cât voi sta acolo.
  4. Din ce se observă acum la nivel mondial, acest virus vrea să mai rămână ceva vreme în atenția noastră. Rugați-vă ca, dacă Domnul îngăduie al doilea val să ia amploare, Biserica să fie gata să mijlocească și să fie un exemplu în credință și fapte.
  5. Pe lângă virus, în mai multe țări acum au loc conflicte. Dumnezeu să se îndure și de aceste situații dificile.

Ca încheiere aș dori să adaug că în Ieremia 32 se prezintă echilibrul dintre mânia lui Dumnezeu și Harul Lui manifestat prin promisiunea că El Își va aduna din nou poporul. Deși acest lucru atunci părea doar un vis frumos, Dumnezeu S-a ținut de Cuvânt: viața și-a reluat cursul de dinainte. Nu știm ce va urma, dar știm că Dumnezeu nu Își ține mânia pe veci și într-o zi, vremurile pe care le trăim acum, vor fi un stâlp de aducere aminte a suveranității Lui.

Cu Dragoste frățească în Domnul,

Tamara B