Hristos a înviat!
Aceasta este prima scrisoare pe care o trimit de când m-am întors în țară și cu prilejul ei, doresc să Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a păzit cât am fost plecată în Anglia, la studii pentru misiune și m-a adus teafără pe meleagurile noastre. Perioada în România este una de tranziție spre o altă plecare: în Africa. Știu că voi pleca; de fapt, am binecuvântarea de a fi deja așteptată în toamna aceasta pe tărâmurile din mijlocul Africii. Ce am declarat verbal în auzul multora, repet și acum în scris: Dumnezeu m-a chemat și tot El mă va duce acolo unde este voia Lui să fiu.
Deși la începutul lunii aprilie am avut emoții cu privire la felul în care vom ține sărbătoarea Învierii, cu ajutorul Domnului am petrecut Paștele alături de familie în adunarea din care fac parte. Mi-am adus astfel aminte de Paștele trecut când toți am stat în casă, în fața unui ecran…și m-am bucurat că acum nu a mai fost nevoie. M-am bucurat să pot auzi predica „pe viu” și că am putut să mă alătur celorlalte voci în închinare.
Momentan sunt în stadiul de formare a unei echipe de susținători în rugăciune și financiar. Sunt aproape gata cu vaccinurile, urmând să pregătesc, din timp, actele necesare pentru viză. Având în vedere aceste lucruri, vă rog să vă rugați ca Dumnezeu să înlesnească plecarea mea și să nu fie probleme. Oficial, ar trebui să plec în septembrie. Rugați-vă ca atât actele, cât și susținerea financiară să fie în regulă până în august. Planul este ca, odată ajunsă acolo, să lucrez aproximativ doi ani, apoi să mă întorc pentru puțin timp, iar apoi să merg din nou în Africa pentru cât timp va mai îngădui Domnul. Acesta este planul în perspectivă, dar „voia lui Dumnezeu, aceea se împlinește”.
Dacă doriți să mă susțineți financiar în această lucrare, aveți pe această pagină detaliile bancare sau puteți dona online.
Și acum, pentru că este luna în care evreii își aniversează formarea statului, vă rog „Rugați-vă pentru pacea Ierusalimului”…cu atât mai mult cu cât acum este la limita războiului. Cred că Biserica este o continuare a Israelului și a misiunii sale, fiind numită și Israelul spiritual. Tocmai de aceea să îi cerem Domnului să își facă voia și cu privire la acest conflict, vizibil cauzat de religie; și indiferent de finalitate, să rezolve această situație cum știe că e mai bine. Iar noi, Biserica, să fim ceea ce ei au avut mandatul de a fi: „lumina neamurilor”, răspândind Evanghelia „până la marginile pământului”.
Ca o precizare, fotografia de mai sus a fost făcută de mine în avion anul trecut, în drum spre Anglia și îmi doresc să vă îndrepte inima și gândul spre Cer, spre faptul că Hristos a înviat, S-a înălțat și va reveni curând pe nori.
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți și să facă să ne vedem cu toții în partea dreaptă a Domnului! Amin!
Cu dragoste frățească în Domnul,
Tamara
