Cu ajutorul Domnului am parcurs etapa de pregătire pentru misiune și acum am ajuns la etapa de pregătire pentru plecare în Africa. În această privință, am verificat actele și în afară de viză, toate au fost rezolvate. De fapt, viza este o verigă dintr-un lanț: nu pot aplica pentru viză dacă nu am biletul de avion iar biletul de avion nu îl pot cumpăra până nu am promisiuni pentru minim 80% din nevoile financiare pentru cei doi ani de slujire pe câmpul de misiune. Așadar, din punct de vedere al documentelor, mai am viza. În ce privește situația medicală, cu ajutorul Domnului, o voi rezolva la început de iulie când mi se va administra ultimul vaccin, cel împotriva febrei tifoide. Rugați-vă pentru mai mulți parteneri care să mă susțină în rugăciune și financiar. Dacă Domnul vă pune pe inimă să mă susțineți, vă rog să mă contactați.
La nivel internațional, sunt frământări cauzate de pandemie, frământări care persistă și dau starea de nesiguranță în varii domenii, dar și referitor la zboruri. Din fericire sau din păcate, în Africa nu pot ajunge decât cu avionul. Și totuși, Dumnezeu este deasupra acestor lucruri: și deasupra vizei, cu tot ce presupune ea, și deasupra pandemiei, așa încât cred și știu că El va lucra negreșit, la timpul Lui și după voia Lui. În viitorul apropiat, mai precis în săptămâna care vine, voi pleca la Oradea pentru a rezolva acele lucruri care necesită prezența mea „în carne și oase”, iar apoi mă voi reîntoarce la Galați pentru cât va mai voi Domnul.
Aceste lucruri de mai sus le scriu „printre picături” și deși, nu se vede bine din ce am scris, aș dori să vă spun că scriu cu o inimă foarte mulțumitoare lui Dumnezeu pentru multe lucruri, printre care:
- Am un acoperiș deasupra capului și o podea uscată pe care pot călca: acum, aici a plouat și a fost piatră și multe locuri care de regulă rezistă la ploi mari, s-au inundat… eu sunt foarte bine: nu am strâns decât un castronel de apă;
- Am posibilitatea să aplic online pentru viză: când toate cerințele pentru ea vor fi îndeplinite, nu va trebui să merg eu la Bruxelles ca să duc documentele ci le voi putea trimite prin poștă: unul din lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut posibile în această pandemie;
- Chiar dacă plouă mult, trenurile încă funcționează, pentru că linia ferată este dispusă la o înălțime considerabilă față de sol, așadar, voi putea merge la Oradea;
- Echipa din Africa mă așteaptă: dacă se va putea, chiar mai devreme decât e programat, adică la jumătatea lui august. Faptul că Dumnezeu a deschis ușa acolo și voi lucra cu o echipă, nu singură, este o mare binecuvântare în orice vreme, dar cu precădere în aceste vremuri;
Domnul vine! Când va voi El, dar vine sigur! Și dacă uitați tot ce am scris până acum, dar rămâneți cu această veste extraordinară, atunci scrisoarea a meritat să fie trimisă: Domnul vine, iar noi, să Îi grăbim venirea!
Cu dragoste frățească în Domnul,
Tamara
