În ultima noastră scrisoare de informare am cerut și mai mult sprijin în rugăciune, decât de obicei, fiind în mijlocul unui război spiritual puternic, în timp ce ne pregăteam pentru ultimele două săptămâni de curs de studiu Biblic printre patepi și de ceremonia de absolvire. Nu știam la ce să ne așteptăm după toate provocările cu care ne-am confruntat înainte. Unele dintre ele le-am împărtășit în scrisorile anterioare. Credem că mulți ni s-au alăturat în rugăciune, deoarece, Dumnezeu i-a ascultat și a făcut minuni. Deși, au fost unii oameni care au fost împotriva slujirii pe care am făcut-o în sat, suntem recunoscători lui Dumnezeu, că cel rău nu a putut opri cursurile și strica ceremonia de absolvire și lucrarea Lui de după aceasta.
Prezența la ultimele 2 săptămâni de cursuri (18-29 octombrie) a fost cea mai bună de până acum considerând numărul celor care au venit regulat (18 persoane). Am studiat cartea Romani și o parte din Faptele Apostolilor. Participanții au venit cu credincioșie, chiar și atunci când le-a fost greu să priceapă „hrana tare” din cartea Romani. Au continuat să vină chiar și după ce s-a confirmat că nu toată lumea va primi certificat, doar cei 7 care au urmat cursurile în proporție de cel puțin 80%. Au fost alți 4 bărbați care au participat la peste 50% din cursuri și 2 femei la peste 40%. Acest lucru este cu adevărat special în acest context.
După ce au realizat că, comunitatea nu va contribui la masa festivă, ei înșiși au strâns bani (mulți comparat cu posibilitățile lor) și au pregătit totul. Doar un frate al unuia dintre ei a dăruit o parte dintr-un porc sălbatic pe care l-a vânat, ceea ce este o donație semnificativă. Mulți dintre ei au dormit doar 2-3 ore în noaptea de dinainte de absolvire, pentru ca mâncarea să fie gata la timp (fără frigider, gătită pe foc). Am contribuit și noi cu ceva mâncare și cu prăjitură de banane cu sos de căpșuni, care le-a plăcut foarte mult. Prăjitura a fost de fapt o coproducție. Ei au contribuit cu banane, vanilie și nucă de cocos, noi am adăugat restul. În timp ce pregăteam, îi învățam și cum să o facă. Au copt prăjitura pe foc. Da, bine ați citit, nu în cuptor!! A fost o provocare dar și o deosebită plăcere să gătești/coci cu ei împreună, în aceste condiții, pentru aproximativ 40 de persoane și probabil încă cel puțin atâți, care au mâncat „în afara cadrului” (familiile studenților). Dacă vă amintiți, am cerut rugăciune pentru unitate între ei. Am simțit că, chiar și această muncă grea sacrificială împreună, i-a făcut mai uniți. De asemenea, doi bătrâni (papa) din cele 2 parohii au fost de acord să susțină și să încurajeze „studenții” să rămână uniți și să lucreze împreună pentru Domnul, chiar și după plecarea noastră. A fost o bucurie să vedem asta și a fost înălțător să sărbătorim alături de ei.
Deși speram să avem niște misionari și un prieten național ca invitați speciali la sărbătoare, niciunul dintre ei nu a putut veni din cauza restricțiilor covid și al unui deces în familie. În cele din urmă, pastorul uneia dintre parohii a venit la eveniment. A fost invitat de participanții cursurilor și de comunitate. De obicei, pastorii vin în sate doar cam de două ori pe an. Invitarea lui a însemnat că, comunitatea a trebuit să îi ofere un pui viu și altă hrană, plus costul de transport. A fost prima noastră întâlnire cu el. După ce ne-am prezentat și i-am explicat despre slujirea noastră între ei, pastorul a fost cu adevărat apreciativ. El a auzit despre SIL, organizația cu care lucrăm, doar că e implicată în traducerea Bibliei, dar nu și despre lucrarea în care suntem implicați noi, „promovarea folosirii Scripturii”. În timpul predicii și al discursului său de după, el a vorbit foarte entuziasmat despre importanța programului de studiu Biblic pe care l-am făcut, exprimând că denominația lor nu poate asigura asta pentru liderii și lucrătorii săi în acest moment, așa cum a fost în trecut. Am fost atât de recunoscători că Dumnezeu l-a folosit pe acest om pentru a reechilibra atitudinea comunității, în ciuda tuturor gândurilor negative care au fost răspândite de cel rău împotriva acestei lucrări. Am văzut că unii se uitau sau vorbeau diferit (într-un mod pozitiv) cu noi și cu „studenții”, după acest discurs. În cele din urmă, chiar și acei doi lideri care erau împotrivitori, au venit să participe la masa festivă. Iar cel care mai înainte a spus că nici măcar nu suntem misionari, a avut câteva propoziții de „mulțumire” către noi în public, la finalul slujbei bisericești. Nu neapărat noi aveam nevoie de cuvintele de apreciere ale păstorului și ale acelui lider, ci mai mult participanții, care aveau nevoie de încurajare și confirmare, și comunitatea, pentru ca să-i accepte și să-i sprijine. Ei au muncit din greu (unii ani de zile) pentru a învăța cât mai mult despre Dumnezeu, și doresc să-I slujească prin împărtășirea Cuvântului.
O altă lucrare specială a lui Dumnezeu a fost, că doi oameni cu adevărat speciali pentru noi, Amoa și Giacsa, (vezi poza de mai jos) au putut clarifica unele presupoziții, minciuni, pe care, Satana le-a sădit în mintea și inima lui Amoa. Nădăjduim că discuția aceasta, și altele pe care le-am avut cu ei, i-au ajutat spre o împăcare totală. Rugați-vă pentru ei, să fie protejați de alte minciuni ale Satanei!
Deși, lupta spirituală nu s-a încheiat, și am avut multe alte provocări, Dumnezeu ne-a protejat și ne-a ajutat în mijlocul tuturor acestor lucruri. Dumnezeu a făcut posibil să urcăm în Dengalu (deși cu întârziere). Nu ne-am îmbolnăvit, deci, am putut să ținem cursurile de două săptămâni și să celebrăm absolvirea, deși au fost oameni bolnavi prin preajmă, foarte probabil și cazuri de covid. Ne-a protejat pe noi și pe alții de niște oameni în stare de ebrietate, care ne-au provocat multă bătaie de cap în noaptea de dinainte și de după absolvire. Dumnezeu a oprit chiar și ploaia până am ajuns la Bulolo, ceea ce a făcut absolvirea, împachetarea și drumeția, mult mai ușoară și frumoasă.
Am primit un coș și o mulțime de „bilumuri” (sacoșe împletite) făcute cu modele personalizate, de la „studenți” și de la alții, exprimându-și prin asta respectul și mulțumirea față de noi și slujirea noastră între ei.
Îi suntem atât de recunoscători lui Dumnezeu pentru toți acești oameni care au urmat mai mult sau mai puțin cursurile de studiu Biblic (22 de săptămâni, aproximativ 630 de ore) în cei 3,5 ani de când am început. În același timp, vedem și pericolul ca unii dintre participanți să nu investească în oameni ceea ce au învățat, așa cum au planificat, deoarece există multe ispite și lucruri care să le distragă atenția. Totuși, sperăm că vom avea vești bune mai târziu. Vă rugăm să-i purtați în rugăciune, să nu renunțe la lucrarea lui Dumnezeu și pentru ca Duhul Sfânt să le reamintească în mod constant ceea ce au învățat din Scripturi și să aplice în viețile lor!
În procesul de transformare a inimii oricărui om nu este nimic mai important decât înțelegerea Cuvântului. Am văzut asta și în lucrarea cu patepii. Bineînțeles, înțelegerea Cuvântului include și aplicarea, altfel nu este înțelegere adevărată. Dar și rugăciunea și încrederea în Domnul, chiar și în circumstanțele grele, sunt esențiale. Depindem de el în întregime, și putem avea deplină încredere, că El ne iubește. Dovada dragostei Lui o sărbătorim în câteva zile. Vă dorim Crăciun binecuvântat, alături de Cel sărbătorit!
În aceeași ordine de idei, al nașterii, vă putem împărtăși și alte știri îmbucurătoare. Fiica lui Amoa (principalul nostru ajutor și prieten) s-a născut în iulie, numele ei este Hajni. Fiul lui Sipas (unul dintre cei mai buni elevi si prieten deosebit) s-a nascut in octombrie, numele lui este Mihai. Fiindcă Amoa și Sipas sunt din parohii diferite, și sunt un fel de lideri în contextul lor, le-am spus: Chiar și aceste evenimente sunt un „semn” că trebuie să lucreze împreună: „Hajni și Mihai” nu pot fi despărțiți. Nepotul lui Yakiving (membru al comitetului de revizuire al Noului Testament în patep și student credincios cu 99% prezență) s-a născut în septembrie, numele lui este Mihai. Scorul este acum 2 la 2 (existând deja o Hajni de 4 ani, în apropiere de centrul din Ukarumpa).
Dacă e în planul Domnului, anul viitor am dori să începem același program de ucenicie cu un alt grup lingvistic (Buang) din aceeași provincie. În acest context, am dori să avem o primă vizită la ei, anul viitor, la începutul lunii februarie.
Însă, Mihai are probleme de sănătate de aproximativ jumătate de an, iar cauza nu a fost încă găsită. A slăbit mai mult de 9 kg, iar dacă îl cunoașteți, știți, că nu mai are mult de unde să slăbească. Dacă lucrurile nu se îmbunătățesc curând, va trebui să ne întoarcem în România pentru investigații și recuperare, după care sperăm să revenim la planurile menționate mai sus. Ne rugăm ca voia Domnului să se facă în toate!
Dorim să vă mulțumim din suflet tuturor celor care ați fost alături de noi în rugăciuni și încurajare în această călătorie deloc ușoară! Vă apreciem mult, și apreciem și interesul dumneavoastră pentru această slujire. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți în noul an, când sperăm să vedem mai multe minuni ale Lui!
Cu drag, Mihai și Hajni
