Dragi frați și surori,
Am vrea să începem scrisoarea noastră cu laudă către Dumnezeu pentru tot ce a făcut El în noi, prin noi și pentru noi, în toți acești ani de când slujim în Papua Noua Guinee (PNG), sau chiar de dinainte, din perioada de pregătire. Vedem cum El ne-a purtat de grijă, ne-a dat sănătate, protecție fizică și spirituală, și cum v-a deschis inima să vă rugați pentru noi, și pentru unii, să contribuiți și financiar, ca această lucrare a Lui să nu se oprească. El ne-a încurajat când am fost speriați, întristați sau descurajați, și ne-a dat puterea Duhului Sfânt să mergem mai departe când era să cădem de oboseală. Avem nevoie să ne amintim constant de toate aceste îngrijiri speciale ale Domnului nostru cel bun, ca să putem continua și să nu renunțăm când lucrurile se par să fie fără nădejde.
Nu mult după ce am trimis ultima scrisoare de informare, ne-am întors la centrul de misiune din Ukarumpa. Călătoria era planificată pe 22 martie, dar a trebuit să plecăm de urgență pe 20, deoarece s-a anunțat restricție de călătorie între provincii pe perioadă destul de lungă, numărul cazurilor de îmbolnăviri crescând foarte brusc în aceea perioadă. Această schimbare a adus cu ea mult stres și efort înmulțit pentru multe persoane, unii de la centru, alții din zonă, și bineînțeles și nouă, ca să reușim să găsim soluția potrivită, cum să ajungem înapoi la centru. Dar mulțumim Domnului că, în final, am reușit să ajungem cu bine, fără să fim blocați din nou în Bulolo. Aceste momente ne-au adus memorii neplăcute, deoarece erau foarte asemănătoare celor de anul trecut, întâmplându-se în aceeași perioadă, și cam în același mod…dar, slavă Domnului, cu alt final.
După câteva săptămâni petrecute la centru am realizat de fapt cât de epuizați eram, și după o vreme, ne-am dat seama că am fost și sub atacuri spirituale, care erau doar începutul. Vom împărtăși câteva dintre acestea mai încolo în scrisoare. Vedem clar, că am deranjat mult teritoriul celui Rău când am dus Cuvântul oamenilor patep, Cuvânt care a început să lucreze în acel mănunchi de oameni care au venit regulat la cursuri, și au devenit ucenici ai lui Isus. Dacă vă amintiți, în scrisoarea trecută v-am povestit despre cursurile de studiu Biblic cu număr destul de mare de participanți, și v-am prezentat și mai multe mărturii frumoase. După o perioadă încurajatoare ca cea din ianuarie-martie, a venit și timpul încercării. Majoritatea cursanților constanți, care au format mai demult o echipă de încurajare reciprocă și o echipă spontană de misiune (cum o numesc ei), și care obișnuiau să meargă împreună să dea mai departe Cuvântul altora, folosindu-se de multe ori de cele învățate la curs, în ultima perioadă nu s-au mai întâlnit. Majoritatea au fost plecați cu săptămânile în zonele unde pot găsi aur. Când ne-am conectat prin media, ei înșiși au mărturisit, că foamea lor pentru Cuvânt a scăzut și le este foarte greu să se concentreze asupra lui. Ce îi înflăcăra înainte, acum parcă nu mai avea semnificație. Totuși, ne-am bucurat că au fost onești și au împărtășit prin ceea ce trec, așa măcar știam cum să ne rugăm pentru ei. Apoi n-au mai venit la următoarele două întâlniri online stabilite. Amoa, omul nostru de contact a rămas credincios, dar și descurajat, văzând „coechipierii” lui pierzând entuziasmul pentru Cuvânt. Nici noi nu mai știam la ce să ne așteptăm atunci când ne vom întoarcere la ei. Pe lângă toate acestea, restricțiile se modificau de la o zi la alta și nu știam cât de mult timp va trece până când îi vom putea vedea din nou ca să le fim aproape, să îi încurajăm. Am avut inima tulburată, dar am realizat că trebuie să lăsăm totul în mâna Domnului, iar dacă El dorește să mergem înapoi, va da la o parte toate barierele.
În acest timp de așteptare, pe lângă odihnă, și lucrările administrative obișnuite, am ajutat colegi misionari. Cei care au părăsit țara definitiv, au avut nevoie de ajutor în sortarea, donarea, vânzarea lucrurilor lor rămase în urmă, și pregătirea casei lor pentru următorii locatari. Pentru cei care se reîntorc/vin în țară, trebuie făcute pregătiri speciale, luând în vedere că 2 săptămâni trebuie să stea în carantină și nimeni nu poate intra la ei. De aceea, e nevoie de o inspecție serioasă a casei, ca toate lucrurile să funcționeze bine (apă, curent, gaz, aparate casnice, jgheaburile, rezervoarele de apă, filtrul de apă, etc.). Mai e nevoie de mâncare gătită pentru primele zile și cumpărături de tot felul, ca cei din casă să aibă tot ce-i necesar pentru această perioadă. Toate acestea se fac de o „familie-suport”, cum am fost noi în cazul acesta pentru alții, și sunt alții pentru noi când ajungem la centru. Așa ne ajutăm reciproc în Ukarumpa, atunci când este nevoie.
Împreună cu familia de localnici cu care mai facem studii Biblice la centru, am vizitat un grup de bărbați din satul de lângă, care s-au hotărât să se adune pentru a vorbi despre Dumnezeu și să se roage. Majoritatea sunt, sau au fost consumatori de marijuana și sunt cunoscuți ca oameni care creează probleme, dar care s-au bucurat mult pentru vizita noastră. Apreciem dorința lor de adunare, și adevărul e, că Domnul mai are mult de lucru în inima lor și la înțelegerea lor despre El, și voia Lui asupra vieții lor. Rugați-vă pentru călăuzire clară, să vedem dacă Domnul vrea sau nu să ne folosească în mod regulat în acest grup în perioadele petrecute la centru!
Slavă Domnului, că a deschis calea prin ușurarea restricțiilor, să putem reveni în Bulolo în 18 mai, și, că de atunci, cazurile declarate de Covid19 au scăzut semnificativ! În 22 am și urcat în satul Denglu, și în 24 am început din nou 2 săptămâni de curs de studiu Biblic, de data aceasta pe cărțile 1 Corinteni și Efeseni, în care am vorbit mult despre tema familiei și a unității în biserica lui Cristos, două teme extrem de actuale în contextual lor, deoarece au multe probleme în aceste domenii. Cel rău a folosit chiar de la începutul șederii noastre armele lui împotriva tuturor, în special împotriva lui Amoa și Sipas, prin conflicte severe în familiile lor extinse, pentru care au responsabilitate mare în această cultură. Unii consideră că ei nu au voie să facă lucrarea Domnului, de exemplu să vină la cursuri, până când nu se rezolvă aceste probleme. Pe de o parte, Satana a vrut să țină departe cursanții. Sunt multe cazuri de genul acesta, despre care știm, și probabil multe despre care nu.
De aceea, de data aceasta, am avut doar 11/12 participanți constanți și 28/24 în total, la cele două săptămâni de curs. Totuși ne-am bucurat că de data aceasta, oamenii de bază s-au reîntors din căutarea aurului, pentru „aurul adevărat”. Pe de altă parte, cel rău a vrut să ne alunge de acolo, lăsându-ne să vedem un eveniment șocant. Omul care data trecută mărturisea cât de mult se bucură de prezența noastră și de învățăturile bune de care unii din familia lui extinsă beneficiază, acum, probabil sub un atac spiritual, supărat pe fiul lui, și-a dat foc propriei „bucătării de bambus” care a ars în câteva secunde. El nu știa, dar nepoțelul lui, un bebeluș, dormea acolo. Oamenii strigau, unde-i copilul… Slavă Domnului, că un alt nepot de-al lui, care și el dormea pe acolo, s-a trezit din cauza strigătelor, și a scos bebelușul din casă. Mulțumim Domnului, că cererea de iertare și rezolvarea conflictului s-au întâmplat în următoarea dimineață, dar un cap spart, și urmele casei arse ne-au amintit că s-ar fi putut întâmpla tragedie și mai mare. Recunoaștem că am fost șocați. Sipas ne-a observat și ne-a escortat înapoi la casa noastră, unde ne-am rugat plângând, cu voce tare Domnului, ca să aibă milă și să oprească în sfârșit șirul atacurilor celui rău. Mulțumim Lui că i-a protejat, și ne-a dat pace și putere și nouă să continuăm cursul. Au urmat câteva zile mai liniștite. În ultimele două zile ale cursului am vorbit despre regele Solomon în comparație cu tatăl lui, David, din 1 și 2 Cronici și Eclesiastul. Acestea au fost prezentate pentru a le arăta, că chiar și regale Solomon, care a primit foarte multă înțelepciune de la Dumnezeu, neascultând de poruncile Domnului (să nu aibă: mulți cai – putere militară și cale înapoi spre Egipt; multe neveste, mai ales din alte neamuri – ispită spre dumnezei străini; mult aur și argint Deuteronom 17:15-20), s-a trudit pentru toate acestea, îndepărtând-se tot mai mult de El. La bătrânețe îl vedem într-o stare de depresie, declarând toate lucrurile de sub soare, „deșertăciune a deșertăciunilor” (Eclesiastul 1:2). Nădăjduim că aceste cuvinte din Scriptură le-a atins inima și au înțeles, că goana după putere/poziție, bunuri/aur, neveste mai multe (da, și acum) nu-i va face fericiți, ba chiar mai mult, va crea conflicte între ei, și le va atrage privirea de la Dumnezeul viu, către dumnezei străini, ce îi va duce la pierzare. Rugați-vă ca Domnul să aibă milă! Cum vedeți, cel rău nu lasă, ca „robii” lui să scape ușor de sub influența lui, și avem foarte mare nevoie de suport în rugăciune, să fim protejați și Cuvântul Domnului să facă lucrarea în inimile lor.
Poate unii dintre dumneavoastră ați aflat, și poate ați și contribuit pentru acel proiect, prin care am cumpărat un sistem solar pentru biserica din satul Denglu. Mai mulți au contribuit la acest sistem, și la cererea noastră, chiar și membrii bisericii (20%), cu gândul că vor aprecia mai mult ceva pentru care au contribuit și ei. Ne-am străduit mult să găsim varianta cea mai bună din punct de vedere calitate/preț, și să găsim toate componentele necesare. Din cauza pandemiei, re-stocarea produselor de import a suferit întârziere. În final, în mai am reușit să-l instalăm. Vedem cum Dumnezeu s-a îngrijit și din acest punct de vedere, instruindu-l pe Mihai, prin diferite situații ciudate, pentru această lucrare tehnică, care în mod normal nu este în domeniul lui de confort, dar acum s-a descurcat bine. Sistemul a fost gândit să asigure lumină pentru întâlnirile bisericești din timpul serii (la 6-6:30 se întunecă) și curent pentru câteva telefoane și un laptop, pe care lucrează omul care face lucrarea de revizuire a Noului Testament. Din păcate, lumina creată în clădirea bisericii, nu a putut aduce lumină și în inima oamenilor, și unii sunt conduși de invidie și răutate, mai ales împotriva acelora care încearcă să facă voia Domnului, chiar și legat de acest sistem solar. Rugați-vă ca Domnul să-i aducă pe acești oameni la cursuri, și prin înțelegerea Cuvântului, să îi elibereze de aceste sentimente și acțiuni, ca toți să poată trăi împreună în unitate și dragoste în Cristos!
Acum suntem în Bulolo, unde, în iunie, Mihai a predat din nou 2 săptămâni la Școala Biblică Impact (proiect început în februarie, în cadrul căreia a predat deja în total 3 săptămâni) și mai urmează încă două săptămâni de cursuri în iulie, să termine acest modul pe anul acesta. Rugați-vă în continuare și pentru acești cursanți, dintre care sunt unii care au nevoie și de naștere din nou! Rugați-vă, ca Scriptura înțeleasă să-i ajute în acest sens!
Acum ne pregătim să mergem din nou în sat, pe 19 iunie pentru 2 săptămâni. Nu mai știm la ce să ne așteptăm, dar ne încredințăm în mâna puternică al lui Dumnezeu. Rugați-vă ca să fim cu toții protejați și întăriți din toate punctele de vedere, și ca lucrarea Lui să poată continua, în ciuda opoziției celui rău, și a celor care sunt influențați de el!
Cu drag, Mihai și Hajni
