Scrisoare de informare Nr. 1 din 2021 – familia Dumitriu

Dragi frați și surori, 

Și acum ne gândim des la evenimentele anului trecut și nu putem fi suficient de mulțumitori pentru că Dumnezeu, prin mila Lui, a făcut toate lucrurile posibile (chiar dacă păreau să fie imposibile sau foarte greu de realizat) ca să putem să venim înapoi în Papua Noua Guinee (PNG). Din 11 noiembrie, de când am ajuns, nu am stat inactivi. Deși am avut 2 săptămâni de carantină la centrul de misiune, acestea nu au trecut cu prea multă odihnă. Deși am reușit în câteva zile să ne adaptăm la noul fus orar, ce e o mare binecuvântare, căci fără somn bun nu putem fi prea eficienți, am avut așa mult de lucru în noua casă în care ne-am mutat, că Mihai era gata-gata să mai ceară câteva zile de carantină. Am avut de curățat toată casa de praf, mucegai, etc, sortate lucrurile din casă, după care am putut începe să găsim loc pentru lucrurile noastre din valizele aduse din România și cele care au stat în depozit aproape un an. Unele dintre acestea s-au îmbâcsit sau mucegăit. Din cauza nivelului ridicat de umezeală din aer, pereții, dulapurile, oalele, hainele, toate se mucegăiesc foarte repede. Este esențial să facem curățenie cât mai repede după ce ajungem într-o casă în care nu s-a stat multă vreme, să nu provocăm și mai mult alergiile pe care le avem. 

După ce am ieșit din carantină, am reușit să ne întâlnim din nou cu prieteni și colegi aflați la centru, am putut merge la biserică, și să ne bucurăm de frumusețea naturii. A fost așa mare binecuvântare, și-i mulțumim din plin Domnului, că am putut avea un pic mai multă libertate în acest sens, după restricțiile generale de acasă, dar și cele care au fost cauzate de îmbolnăvirea noastră cu Covid19 și apoi cele premergătoare pentru călătoria noastră. Restricțiile, boala și moartea tatălui lui Hajni, au fost unele dintre principalele motivele pentru care pe mulți dintre dumneavoastră nu v-am putut întâlni de data aceasta. Toate aceste evenimente, schimbările constante și nesiguranța din ultima vreme ne-au epuizat emoțional și fizic. De aceea, luna decembrie la centru, și sărbătorile, ne-au dat oportunitate să trecem printr-un proces de odihnă și tămăduire după toate traumele anului 2020. Desigur, am avut întâlniri cu lideri și am avut de pregătit multe acte și cereri ca să primim aprobare pentru a putea veni în ianuarie la poporul patep. Am continuat cu câteva întâlniri de studiu biblic cu un pastor de tineret și soția lui, care sunt dintr-un sat de lângă centru, și câteva întâlniri online cu bărbații patep, precum și cu pregătirea materialelor pentru cursuri. 

 Un eveniment puțin trist pentru noi din această perioadă a fost plecarea colegilor noștri dragi, familia Taciuc, care au plecat un pic mai repede decât timpul planificat, din cauza unor probleme de sănătate, care nu se puteau rezolva aici. Încă de-atunci am aflat, că ei s-ar putea să nu se mai întoarcă în PNG, cel puțin nu în curând. Recent s-a confirmat această posibilitate. Nu vă putem descrie cât de mult a contat să avem o familie de români aproape, să avem „un nepot și o nepoțică”, să avem întâlniri în care să putem vorbi, cânta și ruga doar în limba română, fără să ne obosim cu engleza sau tok pisin. Ne vor lipsi mult de tot! Rugați-vă pentru ei, deoarece readaptarea la viața de acasă nu este ușoară după o slujire de 4 ani în PNG, iar copiii vor trebui să se integreze în sistemul școlar românesc! Rugați-vă și pentru refacere totală și călăuzire! Dăm slavă Domnului pentru Ștefania, singura colegă româncă pe care o mai avem acum la centru, și pentru soțul dânsei, și desigur, pentru alți prieteni din alte națiuni! 

După ce Domnul ne-a încărcat cu puteri noi, ne-am pregătit bagajele și casa să fie părăsită pentru câteva luni, iar în 8 ianuarie am reușit să mergem în Bulolo, orășelul care este cel mai apropiat de oamenii patep. Am lucrat din greu amândoi o săptămână să curățăm casa pe care o închiriem acolo și toate lucrurile lăsate în casă, să facem cumpărăturile și bagajele pentru ieșirea de două săptămâni în satul Dengalu. Perioadele de carantină și viața de oraș din România nu ne-au ajutat trupul să fie pregătit pentru drumeția de trei ore și jumătate de urcat pe munte. Dar ne-am bucurat nespus de mult că Domnul ne-a ajutat să ajungem cu bine și ne-a permis să continuăm să-i slujim. Am găsit și căsuța noastră din bambus cu bine. Adevărat că a necesitat reparații ca să nu ne mai plouă în casă printre legăturile de fân de pe acoperișul casei. Lucrările de curățenie au urmat și aici, dar la un alt nivel. 

În cadrul cursului de studiu biblic de 6 zile am reușit să terminăm studiul pe cartea Geneza, început anul trecut înainte de pandemie, și să începem studiul pe cartea Exod. L-am organizat de data aceasta în sat cu ideea să dăm șansă mai multora să participe. Credem că a fost un timp binecuvântat din multe puncte de vedere. Am avut în total 60 de participanți, adevărat că nu întotdeauna aceleași persoane în fiecare zi. Au fost câțiva oameni de bază, cam 20-25 de persoane care au venit mai regulat. Cum am scris într-o scrisoare mai veche, oamenii de aici au diferite „sezoane”. Acum era sezonul de făcut bani pentru a plăti taxa școlară. Școala începuse cu o săptămână în urmă. Mulți au plecat să găsească aur, sau au mers la piață să vândă lucruri din grădină, sau au avut recoltă de vanilie sau alune pentru vânzare. De aceea, pentru mulți era greu să participe toate zilele sau întreaga zi (8.30-16.00). Pentru femei, în general este greu să stea toată ziua, pentru că unele au copii mici, care nu au stare să stea cuminți prea mult timp, altele trebuie să meargă la grădină să-și aducă mâncarea din ziua respectivă, sau merg la piața să vândă câte ceva, să-și poată cumpăra orez, conserve de pește sau alte lucruri necesare. Totuși, credem că a fost cea mai bună rată de participare de până acum. Au fost cam o treime femei, și am avut 6 participanți din alte 3 sate patep. În același timp au participat și câțiva lideri care nu au venit înainte, dar acum au părut entuziaști. Unii dintre ei au fost chiar persistenți în participare și activi. Poate nu vi se par aceste informații relevante, dar pentru noi sunt motive de mulțumire. Simțim că ceva s-a schimbat înspre mai bine. Unii dintre acești lideri au început să mărturisească faptul că și ei văd, că ei, ca și comunitate, s-au îndepărtat de Dumnezeu, și doresc ca aceasta să se schimbe. Au spus că aceste cursuri îi ajută în a-L cunoaște mai mult pe Dumnezeu și să se întoarcă la El. Au fost și mărturii foarte frumoase din partea participanților ca răspuns la întrebarea: cum i-a ajutat acest studiu pe cărțile respective. Aveți câteva dintre răspunsuri în video-ul de mai sus.

În drumul spre Bulolo, unul dintre bărbați i-a povestit lui Mihai, că, de când facem aceste cursuri, unii dintre cei care participă regulat, s-au schimbat foarte mult. Ei au început să vorbească familiilor lor, tinerilor, și bărbaților tineri căsătoriți din sat, despre ce au învățat despre Dumnezeu la cursuri și cum El i-a ajutat să-și schimbe obiceiurile păcătoase. Unii dintre cei care au auzit mărturia lor au început să se schimbe și să fie interesați de curs. Omul acesta a fost foarte bucuros să vadă schimbarea, chiar și în unii dintre membrii familiei lui. Referitor la el însuși, a mărturisit, că a contat foarte mult pentru el că Mihai în 2019 l-a încurajat să vină la biserică și să nu se uite doar la greșelile oamenilor care sunt „în față”. Atunci el era gata să se lase total de biserică, dar în final a înțeles că nu-l ajută dacă se izolează total și nu mai aude Cuvântul Domnului. Dăm slavă Domnului pentru lucrarea frumoasă pe care El a făcut-o prin Cuvântul Lui și prin Duhul Lui în acești oameni. 

Din cauză că Mihai a avut reacții puternice de alergie și nu am mai avut medicamente suficiente cu noi în sat, am venit înapoi în Bulolo cu câteva zile mai repede decât ne-am propus. Mulțumim Domnului că după un tratament potrivit, el s-a făcut mult mai bine. În continuare ne confruntăm cu mult praf și umezeală, care-l afectează la momentul de față, mai mult pe Mihai. Îl lăudăm pe Domnul că totuși, el ne-a păzit și nu am avut probleme serioase de sănătate, și am putut continua lucrarea. 

Între 8-12 februarie am avut a doua săptămână de curs de studiu biblic, de data aceasta în Bulolo. Am avut 10 participanți inclusiv unul dintre liderii care au venit doar recent la curs. Am terminat studiul pe cărțile Exod și Levitic. 

Avem și un nou proiect. V-am mai scris despre faptul că închiriem casa din Bulolo de la Școala Biblică a bisericii penticostale de aici. Am început o colaborare cu ei și pe partea de învățătură. Deoarece Mihai a investit foarte multe ore pentru a face materialele de studiu în limba tok pisin, s-a gândit că ar fi bine să beneficieze mai mulți de acestea. A trimis materialele la conducerea școlii și ei le-au considerat a fi bune. Deci în săptămâna 15- 19 februarie, Mihai a început să predea din aceste materiale, deocamdată câte 2,5-4 ore pe zi. Acest proiect va continua și în martie pentru 1 sau 2 săptămâni, depinde de numărul orelor predate pe zi. 

În 20 februarie am fost din nou în satul Dengalu pentru două săptămâni, unde am continuat cursul timp de 10 zile, și am studiat cărțile Numeri și Evrei. La sfârșitul acestuia am fost încurajați din nou de mărturiile lor. 

După cum vedeți, anul acesta ne-am făcut un program destul de intens, dar în final Domnul are ultimul cuvânt de zis referitor la cât vom putea pune în aplicare. Probabil avem deasupra noastră presiunea timpului petrecut anul trecut cu complicațiile cu pandemia și reîntoarcerea noastră neașteptată în România, dar și a faptului că nu știm ce ne aduce ziua de mâine. Cât timp mai putem sluji? Câtă șansă mai au oamenii aceștia să audă despre adevărurile Scripturii înainte să vină „sfârșitul lumii” pentru ei, sau pentru noi, sau chiar pentru toți? Evenimentele din 2020 ne-au responsabilizat și mai mult să răscumpărăm vremea. Rugați-vă să rămânem sănătoși și să avem energie suficientă pentru tot ce este în planul Domnului să facem! 

Vă lăsăm cu versetele din Coloseni 4:2-5, mulțumindu-vă că nu ați renunțat să ne fiți alături în această slujire, în ciuda greutăților, pe care credem că toți le-ați întâmpinat, într-un mod sau altul. „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri. Rugaţi-vă totodată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care, iată, mă găsesc în lanţuri: ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea. Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.” 

Cu drag, Mihai și Hajni