Dragi frați și surori,
Dăm slavă Domnului că ne-a protejat pe drumuri, astfel, prin mila Lui am ajuns cu bine acasă în România pe data de 31 octombrie. Dar înainte să trecem la lucrurile de acasă, vă povestim despre a doua parte a călătoriei noastre în Papua Noua Guinee (PNG), timp în care am avut foarte multe provocări, dar și binecuvântări.
Aici puteți urmări un video-jurnalul călătoriei noastre:
Mulțumim Domnului pentru că a răspuns rugăciunilor noastre și în ciuda provocărilor menționate în scrisoarea anterioară, în 29 septembrie am ajuns la poporul Amele cu bine, dornici să începem cursul cu cât mai mulți din această zonă. Dar din păcate, comparat cu cei peste 60 de participanți de data trecută, acum au fost doar 24, din care 16 au venit regulat. Totuși, am fost încurajați de entuziasmul celor prezenți și de invitația pe care ne-au făcut-o să mergem și în alte părți să-i învățăm Scriptura. Ulterior am aflat că motivul numărului mic de participanți se datorează unor conflicte interne și unui deces în comunitate. Am încercat să le spunem ce ne învață Scriptura despre împăcare, dar pentru ei ceremonia împăcării trebuia să se facă conform culturii lor locale, ceea ce i-a împiedicat pe mulți să vină la curs. S-au întâmplat și alte lucruri grele în timpul șederii noastre acolo, pe care nu le putem scrie aici, dar dăm slavă Domnului că ne-a păzit și ne-a folosit să intervenim în anumite situații de criză. Să ne rugăm ca Dumnezeu să aducă lumină în mijlocul întunericului!
Pe lângă atacurile spirituale puternice, am fost încercați și fizic și emoțional. De fiecare dată în acel sat, mușcăturile muștelor de nisip ne creau disconfort, dar de data aceasta i-au provocat lui Mihai reacții alergice puternice care s-au transformat în bășici mari. Am depus mult efort să evităm infecția, ce era greu în condițiile de acolo, de aceea a fost nevoie să părăsim satul în weekendul dintre cele două săptămâni de curs pentru a avea igiena necesară. În sat, apa râului în care se spală oamenii de obicei, a fost compromisă de combustibilul curs dintr-o cisternă răsturnată.
Tot atunci am experimentat cea mai „zguduitoare” seară și noapte din timpul nostru din PNG, în care au fost 9 cutremure. După cele 2 cutremure foarte mari, de 6,7 și 6,9, fiind la ocean, oamenii urmăreau și nivelul apei pentru un eventual tsunami. După acestea, chiar și cutremurele mai mici resimțite de noi ne speriau, trezindu-ne din somn. În afară că Hajni s-a lovit la genunchi și persistența fricii legate de diferite mișcări ale casei, Slavă Domnului, nu ni s-a întâmplat nimic grav. Toate aceste întâmplări și căldura înăbușitoare ne-au epuizat mult, dar în ciuda acestor lucruri nu ne-am oprit aici.
Următorul curs era planificat în Buang. Ca să ajungem acolo trebuia să zburăm până în orașul cel mai apropiat, dar compania aeriană a anulat zborul, iar pentru noi acest lucru a însemnat o întârziere de 3 zile. Ne-am continuat călătoria până în satul Mapos cu singurul camion 4×4 de transport persoane funcțional în acea perioadă pentru care mulți așteptau. Drumul de munte era deteriorat foarte tare din cauza ploilor, iar asta a cauzat ca celelalte mijloace de transport să fie nefuncționale temporar. Astfel, acest camion era supraîncărcat. Noi nici n-am observat acest aspect, doar ne-am bucurat că în sfârșit am urcat în mașină și suntem în drum spre sat pentru a putea sluji. Când la ora 3 noaptea am experimentat a 4-a pană la cauciucurile camionului, eram extenuați și dezamăgiți. Am hotărât să pornim pe jos, pentru că nu mai puteam să stăm așezați de durere, după ce ne-am scuturat în cabina aceea mai mult de 10 ore, și ne- a fost și frig. Recunoaștem, că nu ne-a fost ușor, și până la urmă tensiunea acumulată s-a manifestat la Hajni prin lacrimi. Dar am avut un munte destul de abrupt de urcat, așa că adrenalina a fost folosită în acest scop. Cam în două ore am ajuns la casa noastră de bambus de pe munte. Mihai era gata să înceapă cursul, deși nu am dormit de mai mult de 26 de ore, dar oamenii aveau un alt program bisericesc. Așa că ne-am culcat și am început cursul joi, recuperând sâmbătă din zilele pierdute. Doar ulterior am realizat cât de important a fost că am primit un loc pe mașina aceea, pentru că altfel, nu am mai fi putut ajunge în sat câteva zile bune, deci ar fi trebuit să anulăm cursul. De aceea, dăm laudă Domnului, chiar dacă am avut parte de multe greutăți pe parcursul călătoriei. Dăm slavă Domnului și pentru cei 38 de participanți, din care majoritatea au venit regulat. Unul (James A.) s-a întors din alt oraș când a aflat că am ajuns din nou cu cursurile de studiu biblic la ei. El este fiu de pastor, cu mult potențial. Rugați-vă pentru el ca Domnul să-l păzească de cel rău și să-l folosească spre slava Lui!
Ne-am bucurat și pentru Sipas și Jetro pe care i-am invitat din poporul Patep să facă practică între cei din Buang. A fost o revedere emoționantă, după mult timp de când nu ne-am văzut.
În toate aceste evenimente prin care am trecut, ne-am frământat cu multe întrebări. Oare de ce au fost îngăduite atâtea piedici? De ce unii dintre acești oameni nu manifestă interes? Apoi ne-am uitat în Scriptură, și am văzut prin ce au trecut ucenicii, sau oamenii lui Dumnezeu. Am minți dacă am spune că uneori nu ne descurajăm, dar apoi, mergem la Domnul, El ne îmbărbătează, ne mângâie, și ne dă puteri noi să mergem mai departe! Este clar că cel rău vrea să îi țină pe acești oameni în întuneric, dar Dumnezeu se luptă pentru ei. De asemenea și noi suntem chemați să luptăm alături de El. Nu renunțați la rugăciunile înălțate pentru ei și pentru noi!
Nu știm exact când vom putea să ne reîntoarcem la acești oameni, dar avem în dorința și planul nostru.
Imediat după ce am ajuns acasă, din primele zile ne-am apucat să refacem niște acte pentru procesul de adopție, și pentru că în sfârșit am fost eligibili din toate punctele de vedere, actele au fost primite la departamentul de Adopție și am început interviurile. Lucrurile merg bine, cel puțin parțial. Ploile îndelungate din săptămânile trecute au inundat grav curtea casei în care trebuia să ne mutăm și unde trebuia să vină săptămânile următoare cei de la protecția copilului pentru evaluarea casei. Pentru că apa nu scădea, aveam emoții să nu se infiltreze în pereții casei, cauzând daune, sau să influențeze apa din puț. Mai mulți constructori au spus că dacă primăria nu intervine cu o soluție (canalizare sau măcar un șanț), noi nu prea avem ce să facem. Nu avem unde conduce/pompa apa de exces din curte. Pentru că Mihai a fost plecat în Anglia să-și viziteze mama care a trecut printr-o operație foarte grea, în primele săptămâni Hajni s-a confruntat singură cu aceste probleme. Rugați-vă pentru mama lui Mihai să nu sufere mult, ca operația să o ajute în ameliorarea simptomelor grave, și să se țină de Domnul până la sfârșit! Rugați-vă și pentru noi ca la problemele cu care ne confruntăm, Domnul să trimită o soluție la care noi nu ne putem gândi acum! Dar până atunci, rugați-vă ca Domnul „să sufle” orice nor cu precipitații din zona casei, și să ne dea putere emoțională să trecem prin toate acestea!
PS: poza de mai sus descrie foarte bine situația, evenimentele prin care am trecut, sentimentele noastre: întunericul spiritual din anumite zone, greutatea lucrurilor cu care ne confruntăm. Dar oricât de mare ar fi întunericul care ne înconjoară, ne uităm spre Raza de Lumină care aduce o frumusețe și speranță minunată în mijlocul lui. Dorim această speranță și lumină tuturor care citesc această scrisoare, indiferent de întunericul înconjurător! Sărbători binecuvântate alături de Mântuitorul nostru, Lumina lumii!
Cu nădejde în Hristos,
Mihai și Hajni
