Fie ca Domnul Isus, în Numele căruia ne rugăm neîncetat, să fie glorificat prin toate aceste acţiuni pe care le facem. Fiţi binecuvântaţi pentru dragostea vostra şi dorința de a vă implica alături de noi în această lucrare.
Vă rugasem pe o parte dintre voi că să mijlociţi înaintea Domnului pentru noi ca El să ne dea înţelepciune şi izbândă în acest proces de tranziţie dintre locul de muncă actual şi implicarea 100% în lucrarea de misiune. Am făcut acum două săptămâni cerere de încetare a contractului de muncă actual şi undeva pe la sfârșitul lunii mai, voi pleca de la compania la care lucrez în prezent. A fost o probă a credinţei mele şi un salt în necunoscut. Nu mi-e frică, însă am un sentiment ciudat pe care lumea l-ar califica drept nebunie. Astăzi renunţ la ceva aparent stabil pentru un viitor necunoscut în Papua Noua Guinee.
Încă de mic copil am avut aceste abilităţi tehnice. Ceea ce sunt în prezent şi slujba aceasta de inginer hardware pe care o am şi în curând nu o s-o mai am, este exact ce mi-am dorit. Încă de pe la 12 ani când am început să am electronica drept pasiune, am visat să îmi continui studiile în acest domeniu şi să cresc cât mai mult în această direcţie. Am visat să fac ceva important pentru cei din jurul meu prin aceste abilităţi. Îmi aduc aminte că prin clasa a II-a am citit „Vrăjitorul din Oz” şi după ce am rămas întâi fascinat de carte, m-am dus şi i-am spus mamei că vreau să mă fac vrăjitor când voi creşte mare. Dacă ar veni astăzi fiul meu şi mi-ar spune că vrea să se facă vrăjitor, i-aş spune probabil că nu este biblic şi că aceasta este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. I-aş explica ce înseamnă vrăjitor cu adevărat, dincolo de povestea cu leul şi cu omul de tinichea, însă mama mea a avut o înţelepciune mai mare decât a mea.
În loc să îmi argumenteze aceste lucruri pe care probabil nu le-aş fi băgat în seamă în zorii adolescenţei mele, mi-a spus că dacă vreau să mă fac vrăjitor, trebuie să citesc multe cărţi. Acum îmi vine să râd uitându-mă înapoi. Pe la 20 de ani, dincolo de literatura universală pe care o lecturasem, citisem tot ce îmi picase în mână legat de eletronica şi petrecusem aproape 4 ore în medie în fiecare zi în atelierul casei punând în practică ceea ce am învăţat. Proiectasem deja singur multe montaje electronice, însă pe atunci nu îmi dădeam seama că Domnul pusese intenţionat aceste abilităţi tehnice în interiorul meu cu scop bine definit. Tot atunci reuşisem să fac primul sistem de casă inteligentă cu care am participat mai târziu la o competiţie studenţească. Avea încorporat un modul de comandă vocală. Puteam să vorbesc cu calculatorul şi să îmi deschidea jaluzelele de la geamuri. Puteam să bat din palme sau să pocnesc din degete ca să aprind lumina, dar nici unul din aceste „trucuri” ieftine nu era vrăjitorie.
Era doar abilitatea această tehnică pe care Domnul a pus-o în mine încă de demult, chiar dacă toate aceste lucruri păreau cel puţin neînţelese sau interesante în ochii celor din jur. Încă vedeam în lucrările mele tehnice doar o pasiune şi nimic mai mult. Electronica era pentru mine doar joacă aceea pe care o făceam după ce terminam lucrurile serioase precum temele de la şcoală. Acum înţeleg că la fiecare pas al vieţii mele, Domnul veghea. Înţeleg că nimic din ceea ce am făcut, nu a fost în zadar. Numai că am înţeles târziu acest lucru. Îmi doresc să fi citit mai din timp cartea „Viaţa condusă de scopuri” de Rick Warren. În felul acesta aş fi înţeles mai curând că la Dumnezeu nu există erori. El e prea mare ca să scape lucrurile de sub control. Toată viaţa mea de adolescent şi tânăr, mă gândeam că trebuie în curând să renunţ la acestă pasiune care consumă timp şi să mă apuc să fac ceva serios pentru Domnul, neştiind că defapt acesta e talantul pe care l-a pus El cu bună ştiinţă în mine pentru un scop bine determinat.
Acum vă scriu din Anglia. Cei de la compania la care încă lucrez, m-au trimis aici ca să fac nişte teste la un modul electronic pentru faruri cu leduri. Este un modul electronic la care am desenat eu schema. Mă bucur nespus de mult că Domnul mi-a dat acest har să-mi folosesc darurile spre folosul a sute de mii de oameni care vor cumpăra aceste maşini. Vreau să arăt neîncetat prin toate aceste lucruri, spre Dumnezeu. Nimic din ceea ce am acum, nu este de la mine. Am primit totul doar prin El. Numele lui să fie glorificat în toate! M-am rugat în permanenţă ca Domnul să mă ajute ca la acest serviciu actual să dau dovadă că pot duce la bun sfârşit tot ceea ce mi se încredinţează să fac, ca să nu aibă cei din lume motiv să spună că nu există creştini destoinici sau competenţi. Lumea de azi are tendinţa de a cataloga creştinii drept creduli şi puţin înţelepţi. Pentru ei înţelepciunea nu poate merge mâna în mână cu credinţa şi tocmai pentru aceasta m-am rugat în toţi aceşti ani.
Am înţeles că Îl pot glorifica pe Domnul mult, făcând bine tot ceea ce mi se încredinţează să fac la serviciu. Cred că şi asta e un alt lucru pe care ar fi trebuit să-l învăţ şi să-l înţeleg mai de mult. M-am bucurat că am avut posibilitatea să călătoresc gratuit astfel în Anglia, înainte de sosirea noastră aici pentru cursurile LACA (este prescurtarea de la denumirea „Language And Culture Acquisition” – însușirea unei limbi și culturi, care are scopul de a instrui cu privire la contactul misionarului cu o limbă nouă, total necunoscută, identificând în prealabil elemente cheie ale vorbirii. De asemenea, acest curs ajută misionarii să relaționeze mai bine și să se adapteze într-o nouă cultură. Acest curs poate constitui în anumite cazuri baza legală pe care se obține viza în țara străină în care lucrează misionarul). În felul acesta, Domnul ne pregăteşte şi ne face să ne acomodăm pentru deplasări din ce în ce mai lungi. El are un mod deosebit de a orchestra lucrurile şi desfăşurarea evenimentelor atunci când Îl lăsăm pe El să lucreze.
Mulţi oameni au impresia că e trist să faci în viaţa ta numai ceea ce spune Domnul. Se simt astfel îngrădiţi şi tocmai de aceea sunt mulţi rebeli care nu vor să înţeleagă evlavia. În realitate, pot să vă spun că Domnul vrea să fim fericiţi. El are pregătit lucruri mari pentru fiecare dintre noi. El scrie scenarii frumoase ale vieţilor noastre şi vrea să ne dea mai multe lucruri decât am reuşi să facem pe cont propriu. Este nevoie însă, de credinţă ca să acceptăm ca El să primească locul de conducător la cârma vieţilor noastre.
Acum vin, împreună cu Mihaela, să-I dăm Domnului şi tot timpul nostru în care facem toate aceste lucrări, sperând că El va folosi prin noi aceşti talanţi cu un mai mare impact în răspândirea Evangheliei până la marginile pământului. Aş vrea ca totul să fie pentru gloria Numelui Său, exclusiv.
Cu adâncă reverenţă faţă de Cel ce ne-a salvat prin jertfa Sa,
Marius şi Mihaela Taciuc