Nakaye! Mala, nakaye! Waako kaanasama, ine nakaye anqaghnani.
Pace! Cum sunteți, sunteți în pace? Mulțumiri să fie aduse lui Dumnezeu, noi în pace suntem.
Aceasta ar fi traducerea cuvânt cu cuvânt a salutului în limba qale, adică pe românește cum aș zice: Pace frați și surori dragi de departe!
Ultimul email de la mine nu era plin de prea multe povești îmbucurătoare și mulți dintre voi mi-au scris înapoi întrebându-mă cum mai stau lucrurile! De aceea vreau să vă trimit aceste rânduri.
La întrebarea dacă războiul s-a terminat vă voi răspunde că nu, nu s-a terminat dar ultimele patru săptămâni au fost aparent mai liniștite si oamenii și-au continuat traiul aici. Să mulțumim lui Dumnezeu împreună pentru mila Lui de a ne ține în viață aici în mijlocul acestor vremuri tulburi. Îi mulțumim mai ales pentru că El a îngăduit să reîncepem munca la birou unde am putut termina verificarea cu echipa de traducere și echipa de revizuire a primelor 25 de capitole ale Genezei.
Lucrarea merge înainte deși se prevăd schimbări radicale în echipa de traducători. Like Mesfin a plecat oficial din poziția de traducător continuând să lucreze ca evanghelist în biserica locală. Ne va mai ajuta la nevoie în echipa de revizuire și în workshop-uri ocazionale în predarea scrierii și citirii limbii qale. E trist că a plecat tocmai acum când calitatea muncii lui e la un nivel așa de bun!
Fratele Kassahun e în Addis Abeba încercând să dea la Facultatea de teologie, studii de zi. Dacă va lua examenul, și dumnealui ne va lăsa. Mai rămânem eu, Solomon și Mihiretu. Solomon își dorește de multă vreme să meargă la facultatea de teologie. Anul acesta era gata să o facă dar pentru că proiectul ar fi rămas descoperit, a renunțat după multe negocieri cu cei din biserica locală și parohie. Fratele Mihiretu e încă tânăr și e de înțeles lipsa lui de entuziasm la cum stau lucrurile acum.
Rugați-vă pentru noi cei rămași dar și pentru noul, sau noii traducători pe care sperăm ca Domnul să îi aducă în echipă.
Rugați-vă pentru Solomon și Mihiretu ca să poată termina până la sfârșitul lunii octombrie ultima citire a celor patru Evanghelii și a cărții Faptele Apostolilor. Apropo de asta, am auzit o poveste anecdotică, poveste care cred că se aplică situației. Se spune că odată șoricoaica a dat naștere la mulți pui dar la ultimul când îi mai rămăsese numai coada să iasă a început să țipe. Cam așa simt că se întâmplă cu noi. Am trecut prin multe până acum și când mai e așa de puțin ca să ne bucurăm de roadele muncii noastre… suntem un pic împotmoliți. Rugați-vă pentru noi!
La întrebarea cum mai sunt eu, am să vă răspund că sunt în mod evident obosită și organismul mi-e slăbit căci am fost un pic bolnavă recent. Prin harul lui Dumnezeu voi încerca să iau două săptămâni de vacanță săptămâna viitoare. Vă rog frumos amintiți-vă și de mine în rugăciunile voastre. Vă mulțumesc tuturor celor ce vă luați din timpul vostru prețios pentru a-mi scrie înapoi, apreciez fiecare rând trimis.
O altă petiție ar fi permisul meu de muncă și cartea de identitate etiopiană care îmi sunt pierdute pe undeva prin birourile birocrației din Addis sub învălmășeala Covidului. E cam trist căci am așteptat aproape 8 luni să se rezolve dar nimic. În luna ianuarie va trebui să reînnoiesc actele mașinii și pentru aceea am nevoie de actele etiopiene. Poate că ar fi nevoie de o minune, sau doar de înțelepciune de sus ca să știm ce-i de făcut.
Cu drag, în El, a voastră Lumi
