„Inima omului se gândește pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă pașii.”
M-am gândit în ultima vreme la acest verset din Proverbe 16:9. Mi-am amintit de o rugăciune făcută în ianuarie, când am început să cochetez cu ideea de a pleca în Columbia: ‘Doamne, dacă e de la Tine, fă ca acest gând să nu mă părăsească și stârnește în inima mea o dragoste aparte pentru Columbia.’
Și El mi-a ascultat cererea.
În iunie, Domnul mi-a întărit această convingere în multe feluri și văd acum că El chiar mi-a îndreptat pașii!
Cu toate că sunt atât de multe lucruri de făcut înainte să plec și pregătirile sunt în toi, Domnul a îngăduit și câteva momente de calm și bucurie.
Unul dintre acestea a fost dedicarea cărții Marcu în limba semnelor române. Aceasta a avut loc la Arad, unde ne-am adunat un grup mixt de surzi și auzitori din diferite zone ale României.
Am fost cu toții copleșiți de credincioșia lui Dumnezeu față de noi!
Luna aceasta am reușit să particip la un curs online în pregătire pentru rolul de mentor lingvistic și cultural în Columbia. Cu cât învăț mai multe, cu atât îmi dau seama cât de bine mi se potrivește acest rol și Îl laud pe Dumnezeu, pentru că El știa de dinainte toate aceste aspecte.
Mă bucur de pacea pe care o dau deciziile în voia Lui și frumusețea încrederii în planul Lui!
Motive de rugăciune
- Rugați-vă să pot încheia cu bine toate pregătirile pentru plecarea în Columbia din septembrie: să-mi cumpăr biletul de avion, să predau responsabilitățile mele persoanei care mă va înlocui în departamentul media al Wycliffe România și să pot ridica suportul financiar necesar.
- Odată ajunsă în Columbia, îmi voi continua practica în noul rol și voi învăța spaniolă și limba semnelor columbiene. Rugați-vă pentru un proces de învățare eficient și rapid.
De ce e greșit să spun ‘surdo-muți’?
Aud foarte des adresarea de ‘surdo-muți’, și într-adevăr, aceasta este formularea folosită pe canalele de media românești cu referire la ei.
Cu toate acestea, comunitatea de surzi din România consideră această denumire ca fiind ofensatoare. Motivul este simplu: ei nu sunt surdo-muți! Sunt doar surzi.
Ce vreau să zic este că folosirea cuvântului ‘muți’ presupune faptul că ei nu pot vorbi, ceea ce nu este adevărat. Iar a-i denumi surdo-muți le alocă nu doar o deficiență, ci două!
Surzii pot vorbi, însă nu pot auzi ceea ce zic. Din acest motiv, cuvintele pe care le rostesc nu sunt la fel de clare și nuanțate ca cele ale unui auzitor.
Așa că surzii sunt… doar surzi. Nu sunt muți, în sensul incapacității de a vorbi.
Haideți să învățăm să le arătăm respect prin a ne adresa lor în mod corect! Doar astfel vom putea clădi o relație de încredere prin care ei să-și deschidă inimile față de Evanghelie!
Fiți binecuvântați!
Cu oameni ca voi înaintează Împărăția lui Dumnezeu!
Damaris
