Prima scrisoare din Sudanul de Sud- Octombrie 2021 – Tamara B

„…mai mult decât cerem sau gândim noi”

Salutări din Juba!

În primul rând, vreau să prezint răspunsurile pentru care v-ați rugat:
Cu ajutorul lui Dumnezeu, atât eu cât și colega mea Holly:
a) Am ajuns în siguranță, am supraviețuit carantinei și, în ce mă privește, mă adaptez surprinzător de repede – probabil pentru că am venit în timpul sezonului ploios, deci temperatura nu este ridicată.
b) Am terminat atelierul de traducere și trebuie să spun că, fără el, nu aș fi putut niciodată să înțeleg suficient de bine ce înseamnă să fii traducător și care sunt implicațiile traducerii pentru ca toată lumea să înțeleagă. Abrevierea C.A.N., care înseamnă Clear, Accurate and Natural (clar, precis și natural), va rămâne cu mine de acum încolo, pentru că arată principiile vitale ale unei traduceri. A trebuit să traducem primul capitol din Iona, fiecare în limba noastră.
c) După ce am trecut de instruire, colega mea – o binecuvântare care a venit în ultimul moment – și cu mine, fiecare am fost repartizate la câte un proiect de traducere de trei ani pe câteva cărți din Noul Testament, iar în prezent lucrăm la înțelegerea limbilor și a culturilor în care vom fi implicate.
d) Am început, de asemenea, să învățăm Juba Arabic (o limbă care se vorbește numai în capitală și care are ecouri din araba egipteană). Pentru mine pare o limbă ușor de învățat, deoarece pot pronunța fiecare sunet. În urmă cu câțiva ani, cineva spunea că noi, românii, suntem o națiune foarte adaptabilă pentru că avem diverse influențe asupra limbii și culturii noastre și cred acest lucru din ce în ce mai mult.
În ce privește prima impresie, poate că voi părea un copil, dar vreau să spun că îmi place mâncarea de aici! Seamănă foarte mult cu mâncarea noastră, adică „tocană”, „chiftele”, „turte”, de asemenea, „baclava” etc., dar mai au și „kisra” și „fatira” care sunt tare gustoase. Ca să nu mai spun că salatele pe care le au aici sunt exact ca cele de acasă. Îi mulțumesc Domnului că, în acest moment, pot spune că pentru mine, Nilul este Dunărea, (diferența o face vegetația de lângă el), fructul pasiunii și guava sunt merele și perele și am ajuns să mănânc lucrurile cărora evreii le duceau dorul, adică ceapă, usturoi, țelină, castraveți și pepeni: sigur le am și acasă, dar tot m-am bucurat când am aflat că se găsesc și aici – mai ales pepenii. Și da, același Nil care traversează Egiptul de mii de ani, traversează și Juba.
Până acum, sunt bine, dar încă aștept o vreme mai caldă; nu pentru că nu-mi place ploaia: Ba îmi place foarte mult! Dar vremea ploioasă aici este rece, cel puțin pentru mine, așa că, practic, în ultima lună am fost eu și o pătură caldă împrumutată, înconjurată de sunetul ploii torențiale, uneori somnul fiindu-mi tulburat. Nu am crezut că voi spune așa ceva dar: e frig în Africa. Totuși, după calendar, presupun că lucrurile se vor schimba și voi avea din ce în ce mai puțină nevoie de pătură.
După cum puteți vedea din paragraful de mai sus, mă aflu doar în prima etapă a șocului cultural: găsirea
asemănărilor între cultura actuală și cea inițială. Cu toate acestea, există un puternic sentiment de
apartenență pe care l-am experimentat încă de când am venit; și este legat de faptul că știu că acesta este
locul la care m-a chemat Dumnezeu. Aștept de aproximativ trei ani să vin aici și trebuie să mărturisesc că am
încercat să mă pregătesc pentru orice dificultăți de adaptare care ar putea exista… totuși, așa cum spune
Biblia: Domnul poate face „mai mult decât cerem sau gândim noi”, iar eu sunt una dintre dovezile vii ale
acestui verset. Să spun că lucrurile vor deveni din ce în ce mai bune ar fi copilăresc din partea mea. Dar un
lucru pot spune: orice va veni, viața va merita să fie trăită, pentru că are un scop: să împlinească voia lui
Dumnezeu. Și, cu tot ceea ce fac, vreau să contribui la acest scop.
Dacă vă întrebați de ce lucrurile merg atât de bine, am două răspunsuri:
A. Domnul a decis să netezească drumul (pentru moment)
B. Dumnezeu v-a ascultat rugăciunile
Și știind că El ascultă , vă rog în continuare să vă rugați pentru întreaga echipă de aici pentru:

  1. Înțelepciune
  2. Putere
  3. Sănătate- Sunt sănătoasă, dar să continuăm să fim sănătoși cu toții
  4. Bucurie
  5. Un bun echilibru între muncă și odihnă

Acum, doresc să spun cel mai mare „Mulțumesc!” lui Dumnezeu și un mare „Mulțumesc!” tuturor celor care
s-au rugat pentru mine și pentru lucrarea la care am fost și eu chemată – și mă adresez fiecăruia dintre
dumneavoastră. Mă îndoiesc că viața mea ar fi fost atât de bună dacă nu v-ați fi rugat. Iar dacă citiți această
scrisoare, chiar dacă nu știți despre ce vorbesc și ați început să citiți doar din curiozitate, mă rog ca să
înțelegeți măcar atât: Dumnezeu este Cel care cheamă: ca unii să meargă, alții să ajute prin susținere, așa
încât toți împreună să formăm o echipă care Îl slujește.
Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți și, așa cum se spune în Juba, „Ma Salaama!”

Tamara B