Poporul Ale, Etiopia

Haideți, dragilor, să vă povestesc despre poporul Ale, din puținul pe care îl știu și încă și mai puținul pe care îl înțeleg despre ei. Nimic din istoria lor nu a fost înregistrat în scris până acum, pentru că stâlpii de piatră sunt cărțile lor de istorie care spun poveștile și oamenii le transmit din generație în generație prin viu grai.

Cum ajungeți la noi

Ca să ajungeți aici la noi trebuie să veniți până în orașul mare din Sud Vest numit Arba Minch („40 de izvoare”) și de acolo o porniți pe drumul spre Jinka, un alt oraș mare. Noi suntem chiar la mijlocul distanței dintre cele două orașe, 120 de km de Arba Minch și 120 de km de Jinka.

S-ar putea, dacă întrebați, să nu știe prea multe despre Ale, dar ajută dacă menționați că sunt vecini cu cei din Konso. Din cauza conflictelor cu cei din Konso s-ar putea să nu puteți lua acest drum, așa că mai bine veniți pe un alt drum prin orașul numit Ghidole și prin munți. Este un drum incredibil de frumos cu un peisaj cu totul pitoresc egalat doar de dificultatea de a-l conduce dacă se întâmplă să fie sezonul ploios.

Dincolo de evident, sunt la fel ca și pe la noi. Își doresc pace și să fie lăsați în pace. Culorile pe care și le-au ales pentru steagul lor vorbesc în acest sens: culoarea neagră e pentru că asta sunt: negri, apoi verdele acesta deschis e un simbol al păcii și prosperității așa de mult de mult dorite. Pentru a descrie ideea de libertatea ei folosesc cuvântul „hasa” care înseamnă simplu „așa”. Adică, în înțelegerea lor, oamenii sunt liberi dacă îi lași „așa”. Despre aceasta vorbește firul roșu nevăzut din steagul lor care e un avertisment pentru cei dinafară să îi lase „așa”.

Verdele deschis predomină, căci pacea este foarte importantă pentru ei. Prințul Păcii, despre care cu toții știm, a ajuns să fie cunoscut între ei acum cam 60 de ani în urmă.”

Evangheliști din grupurile vecine Konso și Ghidole au venit și le-au vestit Evanghelia care la vremea aceea a coincis cu o foamete teribilă ce punea în pericol existența grupului. Creștinii au venit cu ajutoare de mâncare și așa Evanghelia a căpătat trecere înaintea liderilor locali. Până acum creștinii evanghelici sunt numiți peiorativ „religia grâului”. Procentual peste 70% se declară creștini, ortodocși, sau mare majoritate protestanți, aparținători de biserica Mekane Yesus (Locul unde îl poți găsi pe Isus) sau Kale Hewiot (Cuvântul Vieții).

Traducerea Bibliei a reînceput în 2011, ca răspuns la scrisoarea unui preot local care cerea ajutor de la organizația Wycliffe – SIL Etiopia. În luna noiembrie 2011 s-au întâlnit reprezentați naționali și locali ai denominațiunilor creștine reprezentate aici. A fost ales un comitet de traducere și o echipă de trei traducători. Au fost multe obstacole în cale pe lângă provocarea de a lucra împreună cu oameni din denominațiuni diferite.

Deși poporul Ale are ca număr aproape 80.000 de vorbitori, veți fi poate surprinși să auziți că sunt mai bine de 6 dialecte ale acestei limbi vorbite pe teritoriul destul de întins și greu accesibil.

Acest factor a făcut procesul de standardizare al limbii foarte dificil pentru hotărârea guvernului local din luna septembrie 2017, de a alege dialectul standard kolanko. În luna martie 2012 guvernul local a ales scrierea latină pentru limba lor cu o ortografie ce urma să fie schimbată în luna martie 2020. Toate aceste schimbări și hotărâri ale guvernului local ne-au ajutat, dar ne-au și încetinit procesul.

Echipa de traducători s-a schimbat de-a lungul anilor, dar Îi mulțumim Lui pentru echipa actuală și pentru dedicarea lor. Ca echipă, suntem cu verificarea în cartea fascinantă, dar extrem de complexă a Epistolei către Evrei. Fratele traducător Solomon zicea așa frumos săptămâna aceasta că limbajul din această epistolă este prea „familial”, căci toate sunt în contextul evreiesc. Ce bucurie, însă, să realizăm că Domnul nostru drag ne vrea și pe noi în familia Lui și, de aceea, a vrut să avem această scrisoare că să ajungem să împărtășim aceleași taine ale Împărăției Lui.