Dragi donatori,
Aș dori să-mi exprim recunoștința față de bursa pe care mi-ați oferit-o! Sunt cu adevărat mulțumitoare pentru felul în care Dumnezeu a purtat de grijă financiar prin răspunsul dvs. la chemarea Lui. Sunteți răspunsul lui Dumnezeu la rugăciunile noastre.
Cele aproape trei luni pe care le-am petrecut în Regatul Unit, la Moorlands College, au fost una dintre cele mai frumoase aventuri pe care le-am întreprins vreodată. Întreaga experiență a fost asemănătoare cu o simulare a misiunii „adevărate”: ideea de a te muta într-o țară diferită, de a te adapta, de a te confrunta cu șocul cultural și, mai mult decât orice, de a studia alături de un grup mixt de persoane care se pregătesc pentru a sluji într-o manieră asemănătoare, dar și de a asista la cursuri predate de misionari cu experiență. Dintre toate acestea, cea mai minunată experiență a fost chiar grupul de studenți din care am fost parte. Am avut colegi și colege din Germania, Cehia, Elveția, Olanda, Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, însă câțiva dintre ei fie au copilărit în altă țară, ca mine de altfel, fie aveau unul sau ambii părinți cu o altă naționalitate decât țara în care s-au născut ei – Papua Noua Guinee, Senegal, Italia (Sicilia). Chiar și doar petrecerea fiecărei zi alături de un astfel de grup de oameni a fost minunată și m-a îmbogățit atât de mult! Am învățat multe unii de la alții, chiar prin împărtășirea experiențelor personale. Perspectivele mele asupra creștinismului din alte țări s-au schimbat radical și majoritatea prejudecăților sau așteptărilor mele s-au schimbat, de asemenea.
Faptul că profesorii noștri erau și misionari în același timp a fost de mare ajutor, în moduri nebănuite. Deschiderea, experiențele împărtășite, vulnerabilitatea și abordarea lor au făcut diferența. Am apreciat mult faptul că ei se uitau la noi ca fiind viitori „colegi” și ne tratau pe măsură, în loc să aibă o atitudine superioară cum au deseori profesorii când se uită „în jos” la noi, studenții.
Trebuie să recunosc că, la început, m-am întrebat cât de relevante urmau să fie aceste cursuri, având în vedere predilecția mea înspre limbile semnelor, și nu neapărat înspre limbile scrise. În legătură cu aceasta, aș dori să expun mai multe din ce am învățat acolo și despre cum cred că toate acestea au fost și sunt relevante în lucrarea misionară pe care urmează s-o întreprind.
Am discutat mult despre limbi și culturi și despre conexiunea dintre ele. Cu privire la acestea, am învățat cât de importante sunt valorile oamenilor: ele sunt, de fapt, rădăcina ascunsă a comportamentului lor vizibil. Așadar, trebuie să învăț care sunt valorile oamenilor pe care-i voi sluji, astfel încât să pot să-i abordez într-o manieră sănătoasă. Totuși, înainte să fac acest lucru, trebuie să-mi analizez mai adânc propriile mele valori. Aici intervine importanța reflexivității – adică, încercarea de a te cunoaște pe tine însuți, de a ști care sunt valorile tale și de ce ești așa cum ești. Este crucial să înțelegi și cât de mult valorile pe care le ai sunt influențate de propria ta cultură și cât de mult sunt influențate de creștinism. Doar după ce fac această distincție în propriile mele valori pot s-o aplic și la valorile altora.
Toate acestea mă duc la importanța de a gândi antropologic. Atât de des am abordat persoanele cu naționalitate diferită, care au o cultură diferită, cu propriul meu set de gânduri și preconcepții. O abordare corectă începe cu gândirea antropologică și cu un soi de agnosticism cultural (unul sănătos) – adică, a te gândi la aspecte, practici și valori pe care acel popor le are, însă cu punctul de vedere al acelui popor și nu cu al tău. Am învățat că Isus a fost Singurul capabil să-Și lase complet locul Său ceresc (fondul nostru cultural), să Se adapteze în mod desăvârșit la cel pământesc (noul fond cultural la care suntem expuși), dar fără să uite nicio secundă Cine este El și fiind, în același timp, coerent în toate. Chiar și în aceasta, tot El este modelul nostru.
Chiar dacă m-am îndoit inițial de utilitatea studierii foneticii în drumul meu către limba semnelor (LS), fonetica a lucrat la abilitatea mea de a observa și de a mă gândi la ce se întâmplă în interiorul limbii, ceva ce poate fi aplicat și la LS. M-a ajutat și să descopăr că am cu adevărat o pasiune pentru dilemele lingvistice, ceea ce e bine de știut și de amintit în viitor.
Sunt multe alte lucruri pe care le-am învățat acolo, dar nu le pot dezvolta pe fiecare aici, precum importanța observării participative, percepția timpului în diferite culturi (prețuirea evenimentelor vs. oamenilor), folosirea programelor Audacity și Anki, folosirea metodei GPA pentru a învăța o nouă limbă (surprinzător de eficientă), importanța de a te îngriji și de partea emoțională (supraviețuind și fiind gata să te confrunți cu șocul cultural și punerea deoparte a unui timp doar pentru tine), dilema trecerii de la o limbă la alta, problemele care survin în lucrul în echipă și cum să le rezolvăm în mod sănătos prin evaluarea onestă a activităților împreună (grupul nostru fiind un exemplu de echipă sănătoasă – sprijin în perioada de trimis teme și de dat examene și încurajare în momentele grele) și confruntarea sănătoasă cu dezamăgirea din viața misionară.
Totuși, pe lângă toate aceste informații obținute, cea mai utilă experiență prin care m-a trecut Dumnezeu în aceste luni a fost aventura în mine însămi – în părțile din mine pe care alții le văd, dar pe care eu nu le observ atât de mult. Văzându-mă pe mine însămi într-un context atât de diferit, analizându-mi și încercând să-mi înțeleg propriile reacții (atât de diferite de felul în care eram obișnuită să mă comport acasă), am început să mă întreb dacă este vorba de ipocrizie sau nu, și asta m-a condus la gânduri mult mai adânci în legătură cu personalitatea mea și cu felul în care aceasta influențează întreaga muncă a echipei misionare în care voi fi. Încercarea mea de a discerne între valorile mele biblice și cele culturale mi-a dat libertatea de a nu mai considera necurat ce Dumnezeu a curățit deja (dar nu e „permis” în propria mea cultură). Confruntarea cu realitatea faptului că Dumnezeu mă ajută și îmi dă pace, însă mă lasă să înfrunt consecințele acțiunilor mele m-a făcut să mă gândesc mai serios și mai conștiincios la deciziile pe care trebuie să le iau.
S-ar putea să uit unele dintre informațiile transmise, însă schimbarea din inima, mintea și personalitatea mea rămâne în picioare. Și, da, chiar și doar pentru aventura în mine însămi, a meritat. Pentru că, inevitabil, oamenii schimbați schimbă oameni.
Aceste două module la Moorlands au așezat o fundație sănătoasă lucrării misionare viitoare, și sunt entuziasmată să descopăr ce urmează!
Mulțumesc încă o dată și fie ca Dumnezeu să facă să lumineze Fața lui peste voi toți,
Aici pentru a sluji,
Damaris
