Cu bogăția harului Său în inima mea, vă salut din nou pe toți în această zi de vară. Îi sunt recunoscător Domnului că, din harul Său, m-a păzit, a avut grijă de mine, m-a călăuzit neîncetat și continuă să mă călăuzească zi de zi. Îl slăvesc cu bucurie pentru oportunitățile de slujire din primăvara trecută și aș dori să vă împărtășesc o scurtă relatare despre experiențele pe care le-am trăit în această perioadă, pentru ca să-L slăvim în continuare împreună pe Domnul, pentru harul Său prețios și activ.
Bermuda
Călătoria de la Trinidad la Bermuda a fost o săptămână plină de peripeții și greutăți. Călătoria noastră prin Marea Caraibilor s-a desfășurat în liniște și fără incidente, dar pe Oceanul Atlantic lucrurile au luat o cu totul altă turnură. Timp de câteva zile bune, vasul s-a clătinat în toate direcțiile, iar în acest timp toate obiectele de pe vas s-au mutat din locul lor. De pe rafturi a căzut tot ce se putea, câteva țevi s-au crăpat și au început să curgă, în secția de cărți și în depozit o mare parte din cărți au căzut pe podea și multe s-au udat, etc. Astfel, vasul semăna în multe locuri cu o mare groapă de gunoi, când am ajuns în Bermuda. În plus, mai mulți oameni au suferit de rău de mare și au avut loc și câteva răni minore.
Cu toate acestea, am fost recunoscători Domnului că am putut ajunge pe insulă. A durat câteva zile să aranjăm vasul, dar vizitele au început oricum. Aici nu au venit chiar atât de mulți vizitatori, dar am avut mai multe ocazii să vizităm câteva biserici și să slujim alături de ele. Printre altele, am mers cu o echipă la evanghelizare stradală. Cinci doamne din câteva biserici au colaborat au gătit mâncare și au împărțit-o pe stradă, însoțite de Evanghelie și rugăciune. Câțiva membri ai echipei au rămas acolo, iar noi doi ne-am alăturat unei surori și am vizitat persoanele fără adăpost de pe stradă. A fost foarte interesant, util și binecuvântat să împărtășim atât hrană fizică, cât și spirituală. Îi sunt recunoscătoare Domnului că am putut vesti Evanghelia în mai multe feluri și să ne rugăm ca Domnul să continue să lucreze în mod minunat în inimile locuitorilor acestei insule, pentru ca cât mai mulți să se poată converti.
Malaga
La începutul lunii martie am pornit spre Europa și, după o călătorie cu vaporul de două săptămâni pe Oceanul Atlantic, am ajuns la Strâmtoarea Gibraltar și la Peninsula Gibraltar. Pe durata călătoriei, angajații secției de carte au fost repartizați în alte secții, așa că eu am lucrat în această perioadă la secția de întreținere. După câteva ore, am plecat din Gibraltar și a doua zi am ajuns în Spania, în orașul Malaga. A fost plăcut să fiu din nou pe pământ european și să slujesc aici, deși era prima dată când vizitam această țară. Aici am avut mai puțini vizitatori decât în Zona Caraibelor, dar au trecut pe vas și câțiva maghiari (din Spania, Ungaria și Transilvania). Am învățat câteva expresii în spaniolă și am participat și la câteva activități de slujire în afara vasului. Am participat la o plimbare de rugăciune, unde ne-am rugat pentru oraș, și am proiectat și un film, care conține o serie de mărturii. Sunt recunoscător Domnului pentru frații și surorile care locuiesc aici și pentru slujirea desfășurată în acest oraș.
Sevila și Merida
După o călătorie de o zi pe mare și pe râu, am ajuns în orașul Sevilla, unde vasul a fost scos din apă pentru a fi renovat într-o oarecare măsură pe uscat. În acest timp, cea mai mare parte a echipajului a fost împărțită în grupuri și trimisă în misiune pe continent. Câteva echipe au rămas în Spania; dintre acestea, eu am fost repartizat în cea mai mare echipă, formată din 29 de persoane. A doua zi după sosirea noastră, a venit un autobuz să ne ia și ne-a dus într-un orășel situat la 200 km distanță, Merida, lângă granița cu Portugalia. Aici am stat mai mult de o lună și am avut mai multe sarcini de îndeplinit. Pe de o parte, a trebuit să renovăm un adăpost destinat femeilor, care aparținea de mica sală a bisericii situată lângă el. Din păcate, biserica se golise, deoarece tinerii se mutaseră, iar cei în vârstă trecuseră în ceruri, așa că clădirea era într-o stare destul de neglijată. Pe de altă parte, ne-am implicat în viața celorlalte biserici locale și din împrejurimi, pentru a le ajuta în slujirea misionară. Mi-a plăcut foarte mult evanghelizarea stradală, când, împreună cu o mică echipă și cu localnicii, ieșeam pe stradă și împărțeam pliante. Deși nu cunoșteam limba, le-am împărțit cu bucurie, pentru că știu că și ei au nevoie de Hristos. Renovarea casei a fost în mare parte finalizată, iar biserica locală ne-a organizat un prânz comun de rămas-bun, gest care a fost foarte drăguț din partea lor.
După ce ne-am întors cu autobuzul la vas, am aflat că autoritatea portuară nu acordase permisiunea de plecare, deoarece renovarea vasului nu fusese încă finalizată în totalitate. Prin urmare, toată lumea s-a apucat cu multă energie de finalizarea lucrărilor rămase. Între timp, am cerut o scurtă permisie pentru a merge acasă, dar, din cauza circumstanțelor, nu am ajuns la timp în Olanda și nici nu am reușit să prind zborul. De aceea, după două zile, am cerut și am obținut permisiunea de a pleca. A trebuit să călătoresc de la Sevilla la Malaga, iar de acolo am zburat la Budapesta. Cu recunoștință în inimă, mă gândesc la timpul petrecut aici și la oportunitățile de slujire, iar în același timp mă rog ca Domnul să continue să lucreze în inimile celor care trăiesc aici, după voia Sa.
Acasă
A fost o senzație ciudată să mă întorc după nouă luni, mai întâi la Budapesta, apoi în Transilvania. Pe de o parte, părea că nimic nu s-a schimbat și că plecasem abia ieri, dar, pe de altă parte, am reîntâlnit locuri și oameni pe care nu i-am mai văzut de foarte mult timp. În drumul de întoarcere de la Budapesta, m-am oprit la Oradea, la sediul Asociației Wycliffe din România, unde am avut o discuție foarte plăcută și prietenoasă. Mi-a făcut plăcere să-mi revăd casa și să vorbesc cu mulți oameni dragi pe care nu i-am mai văzut de mult timp. În timpul scurtei mele șederi, am făcut o călătorie în Ținutul Secuiesc, apoi am putut vizita bisericile din localitatea mea și din împrejurimi, precum și grupurile de copii din Porumbeni. La sfârșitul concediului, am zburat din nou de acasă la Budapesta, iar de acolo, după câteva zile, am plecat în Olanda, spre Eindhoven. Îi sunt recunoscător Domnului pentru sprijinul neclintit al celor de acasă în toate domeniile și pentru lucrarea Domnului. Mă rog ca Domnul să-și continue lucrarea, pentru ca cât mai mulți oameni să-L cunoască.
Subiectele rugăciunilor mele:
Mulțumiri:
- că am putut vizita mai multe locuri noi
- că am putut împărtăși Evanghelia cu mai mulți oameni
- că Domnul m-a păzit pe tot parcursul călătoriei mele
- că m-am putut reîntâlni cu mai mulți dintre frații de acasă
- că Domnul are grijă de mine și aici
- pentru toate binecuvântările trupești și sufletești
- pentru biserici și frați de pretutindeni
Rugăciune:
- ca Evanghelia să ajungă în tot mai multe locuri și în tot mai multe inimi
- ca Domnul să ne dea putere și înțelepciune în îndeplinirea slujirii
- ca Domnul să ne pregătească și să ne facă capabili în slujire
- ca Domnul să ne asigure în continuare tot ce este necesar în toate domeniile (material, personal, spiritual etc.)
- ca Domnul să binecuvânteze și să folosească în continuare bisericile, atât acasă, cât și în aceste locuri
- pentru lucrarea misionară locală și cea desfășurată în alte părți ale lumii
Cu dragoste în Isus Hristos, Zoltán!
