Numele meu este Maryna și sunt mamă a trei fete. Povestea vieții mele a început cu mult timp în urmă în Donetsk, în estul Ucrainei. Acolo m-am născut și mi-am petrecut 25 de ani din viață, până în 2014, când împreună cu părinții și bunica mea, am fost nevoiți să plecăm, deoarece orașul a fost ocupat de ruși.
Mai târziu, în 2016, l-am cunoscut pe soțul meu, Yevhen, care este originar din centrul Ucrainei, și ne-am întemeiat o familie împreună în Cherkasy. Cele cele două fiice ale noastre ne-au umplut viețile de bucurie și așteptam al treilea copil. Însă, în februarie 2022, viețile noastre au fost din nou zdruncinate de război.
Primele zile ale războiului au fost pline de teroare și nesiguranță. Zilele erau reci și gri, iar nopțile erau pline de sirene. Fiicele mele mai mari erau înspăimântate, iar eu eram însărcinată în luna a șasea. Ca părinți iubitori, încercam să le liniștim în timp ce ne ascundeam în adăposturi și dormeam departe de ferestre, mereu în alertă. Când am intrat în travaliu, sirenele vuiau în jurul nostru; iar teama că un atac ar putea lovi spitalul ne însoțea în fiecare moment. În luna mai, fiica noastră cea mică s-a născut într-o lume plină de tumult și suferință.
După nașterea ei, 5 luni mai târziu, ne-am frământat cu decizia de a părăsi Ucraina. A fost foarte dificil să lăsăm în urmă casa noastră, familia noastră și tot ceea ce știam. Dar în condițiile în care situația din țara noastră se înrăutățea – pene de curent constante, vreme geroasă și riscuri tot mai mari – prioritatea noastră a devenit siguranța și bunăstarea fiicelor noastre. Fiind încurajați de o prietenă, Yana, care era educatoare la Sunflower în acel moment, am găsit drumul spre Oradea, România, unde ne aștepta o nouă viață.
Grupa de grădiniță Sunflower la Casa Minunată a fost un dar neprețuit. Este esențial pentru copiii noștri să rămână conectați la originea și limba lor ucraineană, iar Sunflower le oferă un mediu primitor în care se vorbește ucraineană, care îi face să se simtă confortabil și în siguranță. În același timp, ei învață limba română, ceea ce a ajutat-o pe fiica mea cea mare să intre cu încredere în școala românească în septembrie. Se simte pregătită și în largul ei printre noii ei prieteni, iar noi suntem foarte recunoscători pentru asta.
Avem o profundă admirație și recunoștință față de poporul român. Această țară a devenit adăpostul nostru sigur și am fost îmbrățișați cu o bunătate la care nu ne-am fi așteptat niciodată. Ne-am găsit atât de mulți prieteni aici – oameni generoși, plini de compasiune și întotdeauna gata să ne ajute, nu numai pe noi ca părinți, ci și pe copiii noștri. Disponibilitatea lor de a ne sprijini și de a ne fi alături într-o perioadă atât de dificilă ne-a dat un sentiment de apartenență și confort pe care cuvintele nu îl pot descrie pe deplin.
Educatoarele de la Sunflower sunt minunate. Fiicele noastre se simt în siguranță, sprijinite și îngrijite cu adevărat. Ele înfloresc, învață să citească, să scrie, să deseneze și să se exprime prin cântec și dans. Educația pe care o primesc este cuprinzătoare și pot să văd influența pozitivă pe care o are asupra sentimentului lor de stabilitate și bucurie. Relația grădiniței cu biserica le aduce, de asemenea, un plus de încurajare, deoarece sunt hrăniți prin povestiri și valori biblice care îi întăresc spiritual și îi ajută să se vindece de trauma războiului.
În fiecare zi sunt mulțumitoare pentru acest loc de care au parte copiii noștri – un loc în care li se oferă atenție, sprijin și posibilitatea să crească într-o lume în care se simt din nou în siguranță. România ne-a oferit nu doar o nouă casă, ci și o comunitate, și vom fi mereu recunoscători pentru această a doua șansă de a ne regăsi pacea și stabilitatea.
