Dumnezeul nostru este în Cer, El face tot ce vrea
Dragi cititori,
De un an aștept să vă trimit atâtea poze într-o scrisoare: a venit și timpul!
Știu că mulți ați dorit să și vedeți lucrarea de aici, dar a trebuit să aveți credință că odată veți avea și dovezile. Vă mulțumesc pentru răbdare!
Înainte de a intra în pâine, trebuie să menționez că fotografiile sunt fie făcute de mine în avion, fie de alții la sol, dar am obținut aprobare de la cei din poze și de la fotografi.
Pentru mine, a fost prima călătorie în afara capitalei și Domnul a îngăduit să mă pot bucura, în ciuda unor probleme ici și colo.
Directoarea noastră, colegi traducători din echipă și cu mine, am mers toți în Torit, principala așezare urbană a poporului Lopit. Am stat acolo mai puțin de o săptămână, însă rezultatele au depășit vizibil timpul și resursele noastre adică nici unul din noi nu se aștepta ca să găsim soluții la 120 – da, o sută douăzeci – de termeni biblici, incluzându-i pe cei extra, toate în trei zile.

Nu numai că reprezentanții tuturor celor 6 dialecte au trebuit să fie într-un singur acord asupra termenilor aleși, ci și însăși explicarea termenilor a întâmpinat piedici culturale. Din fericire, colegii traducători au fost buni mediatori și în ciuda aparentelor lipsuri, Dumnezeu ne-a turnat o măsură îndesată de binecuvântări. El să continue să binecuvânteze acești oameni care au lucrat din greu! Mulțumesc și mulțumim lui Dumnezeu pentru credincioșia Lui și permanenta Lui pază, precum și pentru faptul că a îngăduit să fim întâmpinați de oameni prietenoși, vreme răcoroasă, mâncare gustoasă și peisaje.
În fotografii pare că directoarea noastră și cu mine predăm, dar de fapt noi doar am dat explicații pentru termeni și am clarificat unele contexte. Oamenii locului și traducătorii au fost factorii decizionali.


Am ales să pun aici primul verset al Bibliei pentru că așa am început prima zi, dar și pentru că am vrut să vă arăt puțin cum e limba Lopit. Apropo, se pronunță cum se scrie, cu precizarea că nici accentul, nici tonul nu sunt marcate: TE HITIERI EYEU IFA JIOK IDO HA FAU. Ad litteram: La început făcut-a(auxiliar timpul trecut) Dumnezeu cerul/cerurile și pământul/pământurile. Bineînțeles că Termenul-Cheie aici e Dumnezeu și în limba lor este poate Cel care stârnește cele mai multe discuții.
A fost și Motivul care, cel puțin mie, mi-a dat cele mai multe emoții, mai ales că a trebuit să Îl explic. Dar, cum Dumnezeu are simțul umorului, JIOK a fost cel mai rapid acceptat: într-o clipă, la unison. Următorii termeni, care trebuiau să fie floare la ureche, părerea mea, au luat mult timp. Știu sigur că înainte de a intra în avion, le spusesem celorlalți că dacă din toți termenii, reușim să îl găsim doar pe primul, tot a meritat. Și acum, privind în urmă și eu și ei, ne minunăm de situație.


Versurile care m-au pus pe gânduri recent sunt dintr-o cântare pe care unii dintre dumneavoastră o știți:
„Sunt ca Petru ce mergând pe val se scufunda…”. De ce spun că m-au pus pe gânduri? Pentru că m-au dus cu mintea la istorisirea biblică din care această cântare s-a inspirat. În timp ce cântam, am realizat că Domnul nu l-a teleportat pe ucenicul Lui în barcă ci, după ce l-a ridicat din valuri, a continuat să meargă pe apă cu el până ce au ajuns la barcă. Ce îmi spune mie acest lucru? Că pe lângă faptul că El însuși ne acompaniază, noi trebuie să continuăm să mergem prin credință: Petru a trebuit să demonstreze că și-a învățat lecția prin faptul că nu s-a mai uitat la valuri (adică Biblia nu ne spune că ar mai fi căzut în apă). Dacă eram eu, mă mai uitam cel puțin odată în jos sau de jur împrejur și iar aș fi căzut. Din fericire a fost Petru acolo și nu eu, așa că istorisirea s-a încheiat repede. Dar vântul nu a stat până nu au ajuns ei în barcă, deci mersul Domnului Isus cu Petru a fost prin furtună, chiar dacă furtuna le-a fost inofensivă.
Poate că pentru unii dintre dumneavoastră, aceste rânduri nu sună a încurajare, dar dacă ar fi să păstrați ceva din tot paragraful de mai sus, ar fi veșnicul adevăr că „Dumnezeu nostru este în Cer, El face tot ce vrea” când și cum vrea, iar voia Sa de multe ori nu se împlinește instant. Totuși, la timpul Său, ne va readuce în (b)arcă și situația va găsi rezolvare.
În caz că vă întrebați de unde am aceste idei, răspunsul e de la traducerea evangheliilor, iar cântările, tot de acolo. Am binecuvântarea ca studiul biblic să mi se extindă ore întregi și Dumnezeu să îmi și să ne traducă El nouă Cuvântul Său, ca mai apoi noi să îl traducem mai departe poporului.
Momentan suntem la prima jumătate a lui Luca și deja trecând prin Matei și Marcu, pare că deja știm ce urmează. Totuși, Domnul alege uneori să ne vorbească prin ceea ce pare că deja știm (doar am verificat în greacă, în textul original nu? ce să mai fie nou? Sunt ironică la adresa firii mele). Mulțumesc Domnului că ne ajută și ne păstrează viu și proaspăt Cuvântul.
De asemenea doresc să mulțumesc tuturor celor ce vă luați din timp și energie ca să citiți ce scriu, precum și celor ce faceți ceva practic referitor la cele scrise, adică celor ce susțin lucrarea de aici așa cum Dumnezeu le pune pe inimă. Cu precădere sunt recunoscătoare pentru rugăciuni. Chiar când scriu sunt conștientă că fără Domnul și rugăciunile dumneavoastră aș fi la pământ cu totul. Știu că Domnul vă va răsplăti și veți vedea, la judecată, și filmul lucrării de aici și cum Domnul a lucrat prin dumneavoastră când toți ne așteptam mai puțin.
Vă mulțumesc că vă rugați și vă îndemn să continuați să vă rugați pentru noi ca să putem lucra de dragul Domnului și pentru El și ca Domnul să ne țină tari și să ne păzească din toate punctele de vedere.
Cei din Juba vă salută și eu împreună cu ei.
Ma salaama (cu voi, Pacea)!
Tamara B