În fiecare zi, când familia mea și eu vizitam căsuța cu o singură încăpere în care se afla un loc de șezut cu o gaură în el, foloseam o pagină din vechiul catalog Eaton drept hârtie de toaletă. Aceasta nu arăta lipsă de respect față de compania Eaton sau produsele lor, ci pur și simplu era o practică obișnuită de a economisi bani în zona rurală a Canadei în anii 1950.
Îmi amintesc de acei ani în timp ce citesc reportaje din ziar despre gardieni dintr-o închisoare militară care au fost acuzați pentru faptul că au rupt pagini din cartea sfântă a islamului, din Coran, și le-au aruncat la toaletă. Lipsa de respect față de Coran era un mod eficient de a arăta dispreț față de prizonierii musulmani și religia lor.
Coranul* este punctul central al islamului și este considerat ca fiind cuvântul necreat al lui Dumnezeu, scris pe table de aur în Paradis. Pentru musulmanii de azi, Coranul este atât o dovadă fizică a islamului, cât și sunetul islamului. Recitarea Coranului în limba arabă produce un moment sacru și spiritual foarte puternic. Musulmanii cred că niciodată Coranul nu ar putea fi tradus în mod corect în nici o altă limbă, deoarece limba arabă este limba sfântă. Credincioșii adevărați citesc Coranul cu voce tare în limba arabă.
Așadar, nu e de mirare faptul că musulmanii din întreaga lume au fost îngroziți și înfuriați când s-au răspândit astfel de relatări despre profanări grosolane ale Coranului.
Deși noi creștinii credem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, nu considerăm că limbile ebraică și greacă în care a fost scrisă Biblia ar fi limbi sfinte. În contrast cu islamul, creștinismul este o religie care depinde de traducerea Bibliei. Nici un creștin adevărat nu are nevoie să învețe ebraică, greacă, nici chiar latină pentru a putea recita din Biblie și astfel să creeze un moment sacru. În schimb, Duhul Sfânt al lui Dumnezeu vorbește prin Scripturile traduse, revelându-L pe Dumnezeu inimilor oamenilor. Mai mult decât atât, creștinismul a înflorit doar atunci când Biblia a fost tradusă în limba maternă a oamenilor.
Cu toate că creștinii nu socotesc un exemplar al Bibliei să fie sfânt în același fel în care un musulman consideră Coranul ca fiind sfânt, totuși noi avem respect față de cartea propriu-zisă. De curând mi-am dat seama de acest fapt în timpul unei inspecții intense a bagajului meu într-un aeroport din Statele Unite ale Americii.
Inspectorul ce purta mănuși albe, mi-a reîmpachetat bagajul, și mi-a așezat pantofii de duminică deasupra Bibliei mele cu copertă de piele maro. În timp ce m-am întins ca să schimb acest aranjament, el mi-a spus nervos să-mi țin mâinile în afara genții. Prin urmare, i-am cerut să ia Biblia, să o înfășoare într-un tricou și să o pună la sfârșit, deasupra tuturor celorlalte lucruri din bagaj. În timp ce a făcut asta, mi-a aruncat o privire care spunea: „Ciudat fanatic fundamentalist religios ce ești!”
Unele persoane nu au nici o problemă să-și așeze papucii deasupra Bibliei. Eu însă nu pot nici măcar să-mi pun Biblia pe podea. Poate că asta întrece măsura. Nu-i nimic. Ceea ce mă deranjează însă și mai mult este lipsa de respect pe care mulți creștini o manifestă față de Biblie prin faptul că zi după zi nu o citesc. Probabil o citim din obișnuință, sau ca o liturghie, însă mințile și inimile noastre sunt deconectate una de alta. Aceasta reprezintă o gravă lipsă de respect.
Alții o citesc și chiar se gândesc la ea, dar nu se supun ei. Și aceasta este ca și cum ai citi o scrisoare de dragoste de la prietenul tău, prin care îți cere să faci ceva pentru el, și tu o ignori. O astfel de atitudine nu arată nici dragoste, nici respect.
Creștinii, în mod individual, nu sunt singurii care nesocotesc Cuvântul lui Dumnezeu. Și Biserica, ca și întreg, face la fel. Acum, după 2000 de ani de la scrierea Bibliei, peste un sfert din limbile lumii încă nu au nici măcar un verset tradus. Cu toate că biserica de pe cuprinsul lumii a avut privilegiul să dețină Scripturile scrise în limba maternă a oamenilor din bănci, totuși încă nu le-au transmis tuturor oamenilor. Există încă sute de milioane de oameni care vorbesc mii de limbi, în continente ca Africa și Asia, în care nici măcar un verset din Biblie nu a fost tradus. Aceasta este cea mai mare lipsă de respect.
Nici un creștin nu ar visa vreodată să folosească o pagină din Biblie ca și hârtie igienică. Totuși, statisticile arată că biserica nu consideră traducerea Bibliei ca fiind o prioritate de seamă.
Și acest fapt denotă de asemenea dispreț față de sacrul Cuvânt al lui Dumnezeu.
*“Introduction to the Koran.” Encyclopedia of the Orient. http://i-cias.com/e.o/index.htm.
**Gordon, Raymond G., Jr., ed. Ethnologue: Languages of the World. Fifteenth edition. Dallas: SIL International, 2005. Versiune online: http://www.ethnologue.com/.
Sursa: A Kick in the Pants, de Jack Popjes
