O lună de zile în satul Umin
Dragi frați și surori,
Pe 22 martie, după 2 luni de instruire la tabăra POC (Cursul de Orientare din Pacific) situată pe muntele Nobonob, am mers să locuim pentru o lună în satul Umin. Familia locală care s-a îngrijit de noi (wasfamili în limba Tok Pisin) ne-a oferit să locuim în una din casele lor de bambus. Casa este foarte aproape de un râu care a fost “duș”, “mașină de spălat haine” și “spălător de vase”. Este un râu foarte frumos, dar atunci când plouă devine maro, iar ploile sunt destul de dese în acest sat aflat în padurea tropicală.
Familia gazdă are trei copii și un număr mare de rude care locuiesc în împrejurime și conform obiceiului din PNG ne-au vizitat des atât pe noi cât și pe rudele lor. Am experimentat simplitatea vieții din acest sat, precum și lipsa bunurilor de uz caznic cu care eram obișnuiți. Nu am avut curent electic, deci nu am avut frigider, și nici apă curentă și potabilă (apa trebuia filtrată). Nu am realizat până acum cât de dificil poate fi să: planifici mâncarea pe termen lung fără aceste lucruri uzuale, să gătești pe foc, să dormi într-o casă de bambus, în care uneori ai musafiri nepoftiți precum furnici, șoareci, gândaci de bucătărie, șopârle și chiar crabi.
Am realizat cu surprindere că doar pentru a face un ceai e nevoie de 30 – 60 de minute în loc de 5-10 minute (depinzând de cantitatea de apă, de umiditatea aerului și a lemnului de foc), nu mai vorbim despre gătit care a îngreunat mult rutina zilnică. Trupul nostru nu era obișnuit cu asemenea circumstanțe însă Domnul ne-a întărit. Casa noastră avea o cameră goală, o verandă și un “hauskuk”: un loc acoperit în afara casei unde se putea face focul și care avea două mese și o bancă de bambus. În ciunda acestor circumstanțe, a slăbiciunilor noastre și a lipsei noastre de răbdare, Dumnezeu a lucrat. La sfârșitul șederii noastre în Umin am realizat cât de important este să fii credincios până la capăt chemării Lui. Nu performanța noastră e importantă, ci ceea ce Cristos face în ascuns prin Cuvântul Său în inimile noastre și a altora.
Parte din munca noastră în sat a fost să învățăm mai mult, direct de la localnici, limba Tok Pisin, să experimentăm cultura lor, să facem un arbore genealogic al familiei care ne-a găzduit precum și al familiei lor extinse, și o hartă a locului, pentru a ști mai bine cu cine vorbim și unde locuiesc. De asemena a trebuit să citim zilnic Biblia în Tok Pisin pentru a ne îmbunătați cunoștințele de limbă specifice bisericești. Am decis să citim din cartea Romani în fiecare seară și să invităm “wasfamili” și rudele lor să ni se alăture.
Întâlnirea acesta a devenit o oportunitate bună nu doar să citim dar și să discutăm pe baza textului și să ne rugăm împreună. Am reușit să parcurgem capitolele 1 la 12 din Romani, și pentru că am petrecut Paștele acolo am citit împreună cu ei și Matei 22-28. Deși “wasfamili” a participat întotdeauna la timpul devotional, iar rudele lor din când în când, uneori ne-am descurajat crezând că nu sunt interesați cu adevărat de Scriptură.
În același timp am descoperit valori profunde în cultura lor. Într-o zi waspapa (bărbatul familie) m-a dus la un eveniment numit “Sigan bungim” care se traduce “întâlnire pentru a strânge mâna”. De fapt este un legământ de pace între două părți (în acest caz două familii extinse din două sate). O familie extinsă are între 60 și 100 de membri. Conflictul a avut loc acum trei generații, deoarece promisiunea de a returna un porc a fost încălcată. Acum nepoții lor au decis să îndeplinească promisiunea și au fost gata să plătească prețul. Bărbații din ambele familii extinse au luat cuvântul, au povestit despre ce s-a întâmplat și au fost de acord să restabilească pacea și armonia care este foartă importantă în cultura lor. S-au rugat Domnului și au cerut binecuvântarea Lui. Familia extinsă a lui “waspapa” a format o coloană, iar cei din cealaltă familie au venit pe rând și au strâns mâna foștilor lor inamici. Acest gest simbolic înseamnă pentru ei că de acum vor fi o familie.
Una dintre familii a adus un porc foarte mare (care este foarte scump și puțini oameni au unul în PNG) și l-au dăruit celeilalte familii. De asemenea cealaltă familie a dăruit o multitudine de bunuri (oale de lut, orez, banane, carne de pui și porc, pâine) familiei care a adus porcul, ca semn al acceptării și aprecierii lor. La sfârșitul întâlnirii bunurile au fost împărțite între membrii comunității, chiar dacă de obicei doar “big man” (inițiatorul legământului) plătește pentru daruri. Avem foarte multe de învățat de la ei, despre dedicarea lor și disponibilitatea de a plăti scump pentru a restabili pacea. “Trăiți în pace cu toți oamenii…”
Într-o dupămasă, în timp ce lucram la repararea canoe-ului lui waspapa, el m-a întrebat cum poate să aibă o relație cu Dumnezeu. Cu câteva seri înainte, în timpul devoțional am citit din Romani și am discutat despre importanța relației cu Dumnezeu. Acum el voia să știe cum? Waspapa a avut și alte întrebări pe parcursul șederii noastre, la care sperăm că am putut să aducem lămuriri.
Surpriza finală pe care Domnul a pregătit-o pentru noi a fost în ultima noapte după “amamas kaikai” (masa de rămas bun), după ce toți care au venit la timpul de citire a Bibliei au plecat, waspapa ne-a spus că dorește să se roage pentru a avea o relație cu Dumnezeu. Inainte să se roage, i-am spus că ne bucurăm pentru dorința lui, dar i-am explicat că decizia lui este doar începutul relației cu Dumnezeu și nu sfârșitul ei. Suntem multumitori Domnului pentru lucrarea Lui, ascunsă pentru un timp de ochii noștri, în waspapa și ne rugăm pentru credința lui să crească și să se extindă la restul familiei lui. Ne rugăm de asemenea ca el să poată avea părtășie cu alți credincioși locali maturi în credință. Rugați-vă împreună cu noi! Am mai ținut legătura cu ei prin telefon și ne-am bucurat să aflăm că și wasmama a început să meargă la biserică. Toate acestea ne-au încurajat și ne-au ajutat să înțelegem că ceea ce noi am crezut că este lipsă de interes, Domnul a dovedit să fie altfel.
Acum suntem la centrul de misiune din Ukarumpa
Din sat ne-am întors la tabăra POC pentru cinci zile, pentru un timp de evaluare și pentru a ne face bagajele. Pe 25 aprilie am zburat în Ukarumpa la centrul de misiune SIL PNG (Papua Noua Guinee) care este situat la o altitudine de peste 2000 m în munți, o lume total diferită de cea de pe coastă. Ne-am întâlnit deja cu coordonatoarea și echipa de Promovare a Folosirii Scripturii (PFS), lucrare în care dorim să ne implicăm, iar ca bonus, colegii noștri, familia Taciuc, locuiesc peste drum și am avut bucuria să-i vizităm.
De curând am aflat de asemenea că aici slujește în traducerea Bibliei încă o româncă, pe nume Corina, care este din SUA. Ea s-a rugat pentru mulți ani ca Domnul să trimită misionari români în PNG. A fost foarte emoționată să întâlnească 2 familii de români în același timp. Ne bucurăm să avem un pic de România aici. Toți acești frați ne-au ajutat să ne stabilim în Ukarumpa. Acum participăm la un curs de o săptămână de orientare despre Ukarumpa, care e deja spre final. După acest curs, vom avea instruirea specifică pentru PFS în vederea slujirii viitoare.
Mulțumim Domnului pentru toți frații de acasă a căror inimă este cu noi sprijinindu-ne în rugăciune și financiar. În ultimele 3 luni nu am mai reușit să trimitem confirmările primirii donațiilor din lipsă de timp și internet, dar vom încerca să o facem de acum trimestrial.
Mulțumim Domnului pentru:
- că ne-a protejat de boli majore la tabăra POC și în sat;
- lucarea Sa în waspapa (bărbatul familie gazdă) care dorește să aibă o relație cu Domnul Isus;
- progresul în învățarea limbii Tok Pisin;
- ne-a dăruit Cuvântul Său care e viu și lucrător.
Să ne rugăm pentru:
- putere de concentrare pentru asimilarea mai multor informații privind limba Tok Pisin cât și despre Promovarea Folosirii Scripturii;
- protecție spirituală și contra bolilor;
- să pregătească inima noastră pentru etnia sau etniile cu care vom lucra, și a lor pentru noi.
Fiți binecuvântați,
Hajni și Mihai