Atei bombănitori

Prima întrebare a reporterului m-a surprins. Deși era un ateu declarat, realizatorul programului național de radio CBC, Trans-Canada Matinee, se bucura în mod evident de vizita sa la noi, în satul Canela. El și-a început interviul cu o introducere:

„În această seară ne aflăm într-un mic sat de băștinași în inima junglei braziliene. Cel mai apropiat telefon se află la o distanță de 400 de km. Ca să parcurgem ultimii 75 de kilometri până la acest sat, am călătorit patru zile. Am venit să îi vizitez pe Jack și Jo Popjes și fiicele lor de vârstă preșcolară, o tânără familie de canadieni care deja a trăit cu poporul Canela un an de zile și care speră să își petreacă aici o bună parte a vieții lor.”

Apoi s-a întors înspre mine și a spus: „Jack, tu și familia voastră sunteți canadieni vestici. Poporul Canela și cultura lor au supraviețuit timp de sute de ani în aceste jungle. Ce anume vă dă dreptul să veniți aici din Alberta și să le schimbați acestor băștinași cultura și modul lor de a trăi?”

Ce întrebare surprinzătoare adresată unui misionar creștin de către un ateu! În mod evident, el a presupus că vom avea totuși/într-adevăr un anumit efect asupra culturii Canela statornicită în mod solid.

Mă așteptasem la o întrebare diferită. De genul, „De unde v-a venit ideea că voi doi veți putea schimba ceva într-o cultură veche de o mie de ani?”

În mod clar, era vorba de o confruntare nepotrivită, ca un meci între doi adversari inegali.

În colțul îndepărtat al ringului! Un mod băștinaș de a trăi, înrădăcinat într-o masivă istorie orală, și o structură unică de înrudire și numire, consolidată cu un sistem complex de cicluri festivale, cântece, dansuri, ceremonii, obiceiuri, rituri de pubertate, și ritualuri, toate acestea fiind practicate de către sute de săteni care au trăit într-o cultură și au perpetuat un mod de a trăi ce a supraviețuit secolelor de războaie intertribale și care deja a ținut piept deceniilor de contact cu supra-cultura braziliană, vorbitoare de limba portugheză.

Iar în acest colț al ringului! Un cuplu tânăr, sub 30 de ani, trei copii preșcolari, care încă încearcă să învețe limba nescrisă a acestui popor, încă necunoscători ai culturii băștinașe, lipsiți de conexiuni sau influențe politice, cu resurse financiare și materiale aproape nule, care trăiesc ca și vecinii lor băștinași într-un adăpost cu pereți de noroi, acoperiș de palmieri, și gătesc într-o oală de fier deasupra unui foc de lemne.

Dang! Se aude gongul de început al partidei. Cultura Canela câștigă prima rundă prin a doborî la pământ acest cuplu tânăr.

Și totuși, lupta nu s-a terminat. Cuplul tânăr are ceva în plus. Ei au o Carte. O Carte foarte veche. O Carte scrisă în urmă cu mii de ani, de către oameni care vorbeau limbi complet diferite, scrisă pentru oameni din culturi complet diferite față de limba și cultura celor din poporul Canela. Dar cu siguranță nici chiar o Carte ca și aceasta nu ar putea amenința sistemul de credințe al poporului Canela, fortificat cu năluci, demoni, și vrăjitorie.

Și totuși, exact același Dumnezeu care i-a creat pe cei din poporul Canela, a inspirat această Carte. El este Cel care le-a dat oamenilor Canela limba lor și care a găsit de cuviință să îi ghideze pe măsură ce și-au dezvoltat cultura. Același Dumnezeu a dorit ca oamenii Canela să-L cunoască prin intermediul mesajului Său pentru ei, scris în această Carte veche. Acest cuplu tânăr crede că atunci când oamenii Canela vor citi pentru ei înșiși despre Dumnezeu și despre dragostea Lui pentru ei, se vor ivi schimbări atât de natural precum o sămânță sănătoasă încolțește într-un pământ cald și jilav. Și după un sfert de veac, exact aceasta s-a întâmplat.

Nu este extraordinar faptul că Dumnezeu ne folosește pe noi misionarii transculturali ca să oferim Cuvântul Lui miilor de grupuri etnice din întreaga lume? Iar rezultatele sunt uimitoare.

Prin intermediul Cuvântului Său în limba lor proprie, Dumnezeu devine pentru băștinași mult mai real decât spiritele de care erau înfricoșați.  Pe măsură ce experimentează în mod personal dragostea și iertarea lui Dumnezeu, băștinașii sunt eliberați și îi iartă pe ceilalți, și astfel ies din ciclul fără sfârșit al răzbunării. Prin urmare, Dumnezeu transformă vieți și răscumpără culturi întregi. Când ateii stau liniștiți, singuri, fără ca nimeni să-i vadă, și cercetează sincer schimbările pozitive înfăptuite de către Dumnezeul Bibliei în viețile popoarelor și societăților, mă întreb dacă nu cumva bombănesc, de unii singuri: „Hmm, uluitor. Dacă nu eram ateu, aș fi spus că Dumnezeu a intervenit aici.”

Sursa: A Kick in the Pants, de Jack Popjes